Despre 2013, cu drag

Am spus acum câteva zile că 2013 a fost nicicum. Dar cum cea mai bună lecție cu care poți intra într-un an nou e aceea din care păstrezi lucrurile frumoase și cele din care ai crescut, așa că anul 2013 a fost un an plin. Sau cel puțin așa îl văd eu din perspectiva blogului. Nu am scris mai mult decât în 2012 (au fost 162 de postări atunci, 161 în 2013), dar măcar am reușit să fiu constantă. Nu mi-am învățat pe deplin lecția de nu mai amâna lucruri și oameni și am resimțit asta în special spre final de an, așa că rezoluția de anul trecut capătă o nouă formă anul acesta. Am rămas constantă ideii pe care am îmbrățișat-o pentru blog acum vreo doi ani: aceea de a căutat lucruri frumoase în jurul meu și a le da mai departe. Pe alocuri, a fost de muncă. Din când în când, m-am întâlnit cu ele la colț de stradă sau printre alergări. De cele mai multe ori, le-am găsit atunci când le-am căutat tocmai pentru că îmi doream un colț de zâmbet.

Vă mulțumesc vouă, celor care veniți din ce în ce mai des în casa mea virtuală (statisticile spun că sunteți mai mulți decât în alți ani🙂 ). Vă mulțumesc vouă, celor care ați făcut posibile ca unele din momentele anului trecut să se întâmple. Vă mulțumesc vouă, celor care ați avut răbdare cu mine atunci când m-am pierdut în detalii. Vă mulțumesc vouă, celor care mă veți ajuta să facem din 2014 un an mai frumos și mai bun.

Și acum, organizat frumos ca la școală: pe domenii, cu liniuțe, în ordinea întâmplărilor.

Cărți (despre unele am scris, din unele am dat doar fragmente)

Concerte

Teatru 

  • Una din cele mai bune prietene de-ale mele și-a făcut debutul ca regizor, cu piesa Deseori Neobservat. 
  • Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. La care aveam de gând să merg în vizită și unde am ajuns ca blogger, printr-o campanie a Blogal Initiative. Probabil o sa rămână cel mai de suflet premiu. Pentru că FITS mi-a schimbat perspectivele despre teatru, despre oamenii din spatele lui, despre Sibiu, despre voluntariat, despre scris. A fost un festival al întâlnirilor frumoase, al oamenilor care îți rămân lipiți de suflet, al unor spectacole care au dărâmat bariere. Unde vă e visul, oameni buni? Mai visați de vreți să fiți fericiți cu capul în pernă. Și când asta o spune Constantin Chiriac, director al FITS de 20 de ani, îl crezi. Pentru că nu ai cum să îl contrazici.
  • Noi 4
  • Chutney
  • În principiu femeile mor, o viziune teatrală asupra operei

Plimbări

  • Festivalul Cetăților Dacice de la Cricău. Un drum lung, pe care am condus cu drag, totuși. Soare, bronz cu urme de tricou, o furtună care a anulat concertul serii, în timp ce noi stăteam sub corturi și se cânta la chitară. Machete și oameni.
  • Vadu.  
  • Prima dragoste pentru munte, redescoperită la Padina.
  • Năvodari
  • Cetatea Histria
  • Pe urmele argonauților în Dobrogea
  • Târgul de turism rural de la Albac, locul de unde am plecat știind că fiecare om are o poveste și fiecare obiect de la stand are un suflet. Am descoperit Apusenii cu uimire și am tăcut în fața lor, pentru că e prea frumos și liniște acolo ca să vrei să modifici ceva. Pentru 2013 a fost cea mai frumoasă descoperire, sper să revin anul acesta cu ceva mai mult timp la dispoziție.

Oameni și momente-cheie (chiar dacă pare o înșiruire de momente, mai mult decât oameni, fiecare din ele a fost special pentru că nu m-aș fi putut bucura de el dacă nu ar fi fost la mijloc oamenii de lângă mine)

  • 14 februarie și oamenii Al(l)tfel, la pachet cu primul – momentan singurul – flash-mob la care am participat. A fost simpatic tare.
  • O vizită cu ceai cald la Atelierul de Pânză, unde am primit o lecție despre intreprindere socială și de unde am plecat cu o sacoșă pictată de mine. Sacoșă care a devenit geanta mea de vară și pe care am plimbat-o peste tot🙂
  • Atunci când v-am povestit despre cei cinci copii de la mine de la țară, care au rămas singuri pentru o perioadă nedeterminată de timp nu știam că voi găsi atât de mulți oameni gata să ajute. Cu un număr de telefon, cu un sfat, cu alimente. La punctul acesta simt nevoia să mulțumesc în special colegilor de birou (care s-au mobilizat cu câteva zile înainte de Paște și m-au ajutat să strâng bani pentru a le cumpăra ceea ce aveau nevoie) și Mirelei (pe care nici azi nu o cunosc personal, dar care a ajuns la ei cu două mașini de lucruri necesare și care a avut răbdare și mai ales o inimă mare și frumoasă).
  • Înscrierea la Spring SuperBlog mi-a adus nu numai teme de scris, ci și niște întâlniri simpatice (din care au decurs altele și uite așa am făcut o faptă bună fără să știu🙂 ). Și am ieșit la final pe locul 4, după ce îmi propusesem să ies în primii 10 oameni. Mi-a părut rău că nu am participat la ediția mare, de toamnă, dar cine știe…anul nou abia a început🙂
  • Una dintre cele mai frumoase campanii de prin blogosferă a fost Copii fără etichete,
  • 27 de ani și un picnic pe malul mării în loc de petrecere aniversară.
  • Make ne-a dus la polo.
  • Am fost invitată la European CSR Lessons, și am plecat de acolo cu zeci de coli scrise, câteva întrebări fără răspuns și sentimentul că lucrurile merg în direcția bună din partea corporațiilor și exact în direcția opusă din partea instituțiilor de stat.
  • Și la capitoul aniversări, ForeverFolk a împlinit cinci ani. Pe care i-am sărbătorit cu Acoustic Bloggers pentru Vlăduț.
  • Am vizitat un atelier de croitorie frumos și colorat, cu o proprietară la fel, pe numele ei Diana Ribana. Tricoul pictat de ea a fost marca zilelor de vineri cu soare, iar fusta a impresionat la câteva seri aparte🙂
  • Am fost pentru prima dată pe un stadion, la un meci de fotbal.
  • Un concurs de înot fără premii, dar cu un scop frumos: acela de a îl ajuta pe Horațiu Bădiță.
  • Firma unde lucrez a făcut 7 ani, iar noi am făcut un film pentru a marca momentul.
  • Am trimis scrisori.
  • Am luat primele lecții de escaladă
  • Și v-am arătat România mea, cu oameni și locuri aparte

Cam asta a fost. A fost bine. O să fie și mai și.

4 gânduri despre &8222;Despre 2013, cu drag&8221;

    • Pai, Emil draga…eu si filmele suntem cam din lumi paralele. In afara de vreo doua-trei ecranizari ale unor carti despre care am scris, recunosc ca nu am vazut mai nimic din ce a aparut anul asta. Doar The Hunger Games, dar cum nu am scris despre nu apare in nicio lista. La multi ani si tie🙂

  1. Nu inteleg de ce cei care prefera teatrul refuza filmul si invers. Eu am prieteni care ar vedea oricand un film (Daca e 12 noaptea si n-au somn parca s-ar uita la un film) dar refuza teatrul. Si invers (cum esti tu).
    Nu te atac sau ceva, doar sunt uimit si eu🙂

    Sa ne vedem cu bine in 2014🙂

    • Nu refuz filmul. Ma mai uit si eu la film la miez de noapte cand nu am somn :)) dar nu scriu despre ele si nici nu m-au fascinat intr-atat incat sa le fac recomandari pe blog. Nu e ca si cum accept una si imbratisez alta, e doar o alegere despre ce scriu si ce nu🙂 Un an minunat sa ai!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s