Regina albă

The White Queen (Philippa Gregory)

Mă gândesc că dacă încep anul cu una din activitățile rămase restante anul trecut (recenziile de carte), poate anul acesta voi reuși să mă ocup măcar de o recomandare pe lună 🙂 Despre cartea de azi am aflat de la Siameză, acum câteva luni. Tot cu ajutorul ei a ajuns în E-book Reader-ul meu primit de Crăciun. Ceea ce nu mă așteptam era să o și citesc în doar câteva zile, dar să zicem că e semn bun. Acum, să nu vă plictisesc cu povești despre ce și cum, să trecem la povestea cărții.

Regina Albă se referă la una din reginele Angliei nu foarte cunoscute, dar care a trăit într-un timp al controverselor extreme. Puțin istorie reală:  Elizabeth Woodville a fost o persoană de rang comun (chiar dacă familia ei avea ceva viță nobiliară la bază, nu era nici pe departe de ajuns pentru a o recomanda ca regină), și a fost căsătorită cu Edward al IV-lea, în perioada Războiului Rozelor (război ce s-a întins pe parcursul a trei generații, în care Casa York – roza albă și Casa Lancaster – roza roșie s-au luptat pentru dobândirea tronului).

Cartea începe cu o poveste de dragoste fulgerătoare între Elizabeth și Edward (la momentul respectiv proaspăt Rege și luptând pentru menținerea poziției). Aceștia se căsătoresc și, din văduva care trăia cu părinții și cei doi copii la țară, Elizabeth devine Regina, într-un context în care frații luptau unii împotriva altora, iar verii primari se măcelăreau fără niciun fel de conștiință pe câmpurile de luptă. Dintr-un personaj simpatic (cel puțin mie așa mi-a părut pentru primele…50 de pagini să zicem), Elizabeth devine un personaj puternic din umbră al cărui unui interes este asigurarea poziției ei și a soțului ei, al cărei atu și blestem în același timp este ambiția fără margini.

O dată cu nașterea celor doi băieți (viitori moștenitori ai tronului), miza jocului crește iar jocurile de culise ating și ele dimensiuni negândite inițial. Trădători care trădează, doar pentru a se întoarce spășit la locurile inițiale, alianțe în care mizele sunt cele care atrag jucătorii (cu cât poți promite mai mult, cu atât poți avea mai mulți oameni de partea ta), disperarea care apare o dată cu moartea lui Edward și închiderea fiului său cel mai mare în Turnul Londrei (fiu care se numește, de altfel, tot Edward), te transportă într-o lume în unicul interes care guvernează este cel al averii și al statutului. Modul în care poți trece de la a avea totul la a nu mai avea nimic este unul brusc și, de cele mai multe ori, o astfel de situație poate reveni circular în viața ta – Regina Albă ajunge de două ori, în mai puțin de  10 ani să se refugieze în sanctuarul oferite de Westmister Abbey.

Povestea istorică (extrem de bine documentată dacă iau în calcul zecile de cărți trecute ca surse la finalul cărții), este împletită cu povestea puterilor magice și a clarviziunii cu care Regina este înzestrată, ca urmare a descendenței ei din familia Burgundia, care prețuia tradiția conform căreia sunt urmași ai Melusinei, zeița apelor. De altfel, atât Elizabeth, cât și mama ei – cea care o învață tainele ascunse ale apelor – au fost acuzate de vrăjitorie și de faptul că s-au folosit de puterilor lor pentru a își menține puterea. O dată cu dispariția misterioasă a fiului său din Turnul Londrei, jocurile se schimbă iar cea care fusese pentru o scurtă perioadă cea mai puternică femeie a Angliei decide ca ambiția sa să fie jucată de un alt pion – de data aceasta fiica ei (tot o Elizabeth – care se va căsători cu Henry Tudor și va da naștere lui Henry al VIII-lea).

Ambiția și tenacitatea personajului principal sunt cele care guvernează tot firul narativ al cărții, iar dincolo de faptul că mai toți bărbații din carte sunt numiți Edward, Richard sau George și mai toate femeile Elizabeth, Margaret sau Anne, o recomand cu mare drag. Are dragoste, are pasiune, are război, are legende și, mai ales, un stil de a te introduce într-o perioadă istorică controversată și plină de întrebări chiar și pentru istorici fără a te obosi.

O recomand fie și pentru că, într-o istorie care pare scrisă numai de sângele vărsat în războaiele extrem de dese, se dovedește că femeile și-au creat propriul mod de a lupta. Unul plin de ură, trădare și răzbunare, toate ascunse în spatele zâmbetelor formale și a formalităților regale. E o lectură care te prinde și te poartă prin toate colțurile bune și mai puțin bune din viața Reginei Albă, fără a fi greoaie în descrierea amănuntelor istorice, dar și fără a suferi de superficialitatea unei ficțiuni istorice scrisă fără niciun fel de documentare anterioară. Pe Goodreads am clasat-o cu 4 stele din 5 posibile.

Eu am citit cartea în engleză, dar am văzut că există traducerea la Polirom. Cartea face parte dintr-o serie dedicată războiului rozelor, iar eu urmează să citesc: The Red Queen (Lady Margaret Beaufort este în centrul acesteia, femeia a cărei ambiție, inteligență și măiestrie în uneltirile de Curte Regală au dus la întemeierea dinastiei Tudor),  The Lady of the Rivers (povestea plină de magie a mamei lui Elizabeth Woodville – descendentă a Melusinei și înzestrată cu darul clarviziunii),  și The Kingmaker’s Daughter (povestea lui Anne Neville, soție a lui Richard al III-alea și cumnată a Reginei Albe).

Voi, ați început să citiți ceva? Recomandări, planuri de lectură pentru 2013? 🙂

2 gânduri despre &8222;Regina albă&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s