Deseori neobservat – o stare de bine, o piesă de teatru și o invitație

Poster_Print_faraData(acesta este cel mai lung articol publicat aici. nu pentru că are multe cuvinte, ci pentru că îl scriu și rescriu de vreo trei zile. ocazie cu care am aflat că e extrem de complicat să descriu oameni dragi, vise frumoase și proiecte îndrăznețe).

Pe Amalia o știu, mai mult sau mai puțin, de o viață. Sau cel puțin din aceea parte de viață în care începi să te formezi uman, conștient, să îți asumi decizii, să urmărești vise. Prietenia dintre noi a pornit firesc, în liceu, și a continuat la fel de firesc în anii ce au urmat. Chiar dacă am avut perioade când ne vedeam de două ori pe an (din motive de distanțe), chiar dacă ne-am schimbat fiecare în fel și chip. Ne-am urmărit viețile una alteia cu interes și ne-am oferit mâini de ajutor și palme de suport atunci când a fost cazul.

Amalia a terminat Facultatea de Filosofie, la un an distanță de mine. Dar nu uitase niciun moment dragostea ei pentru teatru și visul de a studia la o facultate de profil. Așa că și-a făcut bagajele și a plecat la Iași. I-a fost ușor? Niciun moment. Poate unul din motivele pentru care prietenia noastră a supraviețuit anilor este respectul pe care ni-l purtăm reciproc. Amalia este un om care luptă pentru visele lui. Care nu s-a blocat niciodată în faptul că nu avea suport material, și este în permanență împinsă de la spate de o forță pe care numai oamenii cu un dram de naivitate și încă câteva de nebunie o au: aceea de a crede în drumul lor.

I-au trebuit încă trei ani și o lucrare de licență pentru a își da seama că iubește scena în alt mod decât al omului din prim-plan, ci al celui care face lucrurile să se întâmple așa cum le vezi, ca spectator. Amalia s-a întors în București acum aproape un an și de atunci visează să facă regie. Și cum orice drum lung începe cu un prim pas, și prima ei piesă a ajuns la acel punct unde trebuie validată. Nu de actori, nu de prieteni, ci de public.

Dragii mei, cu cea mai mare plăcere vă invit luni, 3 iunie, să vedeți Deseori neobservat. Și pentru că îmi place să împart visele, unul dintre cititorii mei va veni cu mine la teatru. Eu ofer biletul, el se bucură de spectacol🙂 Așa că vă rog să îmi scrieți în comentariu un mesaj simpatic pentru Amalia sau un motiv pentru care vreți să vă iau cu mine, luni seară. Concursul e deschis până duminică, la ceas de seară. Atunci voi alege dintr-o pălăria magică câștigătorul. Am marea rugăminte să lăsați în comentarii adrese de mail valide, pentru a vă putea contacta, să vedem unde ne vedem, etc🙂

De ce să mergeți? Pentru că vă spun eu🙂 Serios acum, pentru că sunt sigură că piesa poartă amprenta oamenilor din ea. Pentru că s-a muncit la ea pe brânci. Pentru că se râde și se plânge. Pentru că e un mesaj personal și o poveste pe care puteți să o croiți după chipul și  sufletul vostru. O știu pe Amalia de atâta timp, încât știu că cine o cunoaște o poate ori îndrăgi definitiv, ori deloc. Dar nu e un om comod și unul pe care să-l uiți ușor. Și cred sincer că prima ei piesă, ca regizor, va păstra amprenta asta. Și îmi doresc la fel de sincer să fie așa.

Și acum, prezentarea piesei. Din comunicat.

DESEORI NEOBSERVAT” este un spectacol autonom, cu reguli textuale proprii. Este vorba despre o „neîntâlnire” accidentală, un dialog între imaginar şi real, un joc despre limita dintre existenţă şi non-existenţă şi, desigur, despre iubire.

„LEO – Dar poate că o să te întâlnesc odată într-un alt loc. De pildă într-o gară. Să zicem că mă urc în tren şi tu te afli deja în acelaşi compartiment. Mă așez vizavi de tine ca şi cum asta ar fi tot. Şi atunci voi începe să râd. Sau poate că nu voi râde. Deloc.
EL – Odată mă voi uita în stradă de la fereastră şi’n ziua aia va ploua, iar jos un bărbat nu va reuși să-și deschidă umbrela. Eu voi vedea că mâinile lui sunt mâinile tale. Şi-atunci o să-i strig de la fereastră: De ce nu traversezi strada? Acolo pe partea cealaltă nu te vei uda. Iar el va spune : „Cum de mă tutuiți?”Nu vă cunosc , domnule, vă tutuiesc doar mâinile!”

Acesta este un trailer. De spectacol de teatru. Poate vă convinge vizualul, mai mult decât textul.

Spectacolul va avea loc la sediul Teatrului TABU, în Piața Rosetti nr.5 (subsolul Hotelului Banat), de la ora 20:00 .  Detalii despre preț, bilete, rezervări, găsiți aici

Spectacolul se joacă pe 3 și 6 iunie. Haideți să-i facem o surpriză frumoasă Amaliei și să îi arătăm că visele nu sunt pe degeaba.

PS: articolul rămâne pe prima pagină până duminică, să nu uitați de concurs.

 LE: cu mine vine maine la teatru Oana, pentru ca asa a decis Random.Org. Va povestesc dupa cum a fost🙂

castigator teatru

4 gânduri despre &8222;Deseori neobservat – o stare de bine, o piesă de teatru și o invitație&8221;

  1. Hai sa raspund in ambele feluri provocarii tale. Si zic asa:

    1. Imi plac piesele de teatru si filmele regizorilor tineri. De foarte multe ori se simte de la o posta entuziasmul. Am vazut filmul LOVE BUILDING al unei regizoare aflate la debut, Iulia Rugina, iar filmul m-a impresionat de-a dreptul. La teatru e valabil la fel: ne plac piesele vechi ale teatrelor, iubim actorii in varsta si-i respectam, dar e nevoie de suflu proaspat. Si uneori vom savura o piesa pentru tineretea si entuziasmul pe care le emana. Nu am vazut piesa in cauza, dar presimt ca-mi va placea daca o voi vedea.

    2. Cateva cuvinte despre Amalia: o persoana care a terminat filosofia si a ajuns regizoare imi starneste curiozitatea maxim. Si care a terminat 2 facultati de altfel. Filosofia iti formeaza un mod de a gandi, iar apoi la facultatea de profil a invatat probabil detaliile tehnice. Un astfel de regizor imi starneste curiozitatea de 10 ori mai mult.

    Amalia, felicitari pentru ca ti-ai urmat visul si ai ajuns ceea ce iti doreai. Iti tin pumnii si iti doresc succes in noua ta cariera. Sper sa citesti acest mesaj si sa te bucuri de el. Si sper sa am ocazia sa te felicit dupa piesa🙂

    Salutari tuturor cititorilor Oanei🙂

    • Uite-aici competitie🙂 Ziua mea e pe 31 mai si pot la randu-mi sa dau o bere… Dar nu de asta vreau sa merg. Vreau sa merg pentru ca imi sunt dragi piesele de teatru. Ma ajuta sa vad alte perspective, noi, diferite, ma ajuta sa imi redefinesc asteptarile, valorile, trairile. Ma ajuta, pentru un timp, sa ma transpun intr-un personaj, altul decat propria mea persoana. Si, mai ales, ma ajuta sa impartasesc aceasta experienta diferita cu cei dragi.
      Amalia draga, daca Oana vorbeste asa frumos de tine inseamna ca esti un om deosebit. Admir oamenii care isi urmeaza visele, ii stimez si ii invidiez, la modul cel mai constructiv cu putinta. Bafta multa pe drumul viselor tale!

  2. Nu… Eu vreau doar sa dau bere. Din nefericire am o politica de a nu bea bere decat in week-end sau in concediu, asa ca altii vor bea si eu ma voi uita. Daca sunt prea multi, cumpar 3 peturi de albacher la 2 jumate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s