Femeia-legendă

Papesa Ioana (Donna Woolfolk Cross, editura All)

Probabil ați auzit despre legenda femeii care a ajuns Papă, într-un trecut mult îndepărtat și prea puțin documentat din punct de vedere istoric. Eu recunosc că mi-a rămas adânc în minte un documentar văzut prin ianuarie legat de temă și atunci când m-am înscris în campania vALLuntar alegerea cărții a venit firesc.  Nu o să fac un curs istoric pentru a dovedi (sau ba) existența Papesei Ioana. Pentru cei interesați de temă există bibliografii ce pot fi studiate, și chiar autoarea cărții oferă câteva indicii despre cum a construit povestea la finalul romanului. Sunt convinsă că – dacă existența ei a fost reală – s-au găsit destule mijloace pentru a îi ascunde existența. Pe de altă parte, sunt sigură că realitatea ei palpabilă ar fi lăsat în umbră posibilitatea de a creiona un personaj atât de puternic precum al cărții menționate.

Situată într-o perioadă timpurie a Evului Mediu, plină de contradicții politice și religioase, acțiunea ne-o prezintă pe Ioana din primele ei zile. Copil al unui preot rigid, pentru care femeile nu sunt nimic altceva decât obiecte menite a asculta ordinele bărbatului, ființe sărace cu duhul și vinovate cam pentru orice rău trecut sau viitor, și al unei femei nordice ce își varsă toată dragostea asupra unicei fiice, Ioana învață primele litere și noțiuni de latină de la fratele său, Matthew – personaj simbolic care îi va ghida multe din polemicile interioare ulterioare, după dispariția sa fizică.

Suntem într-o epocă în care majoritatea lumii nu știe să citească sau să scrie, în care Padre Notrum este repetat mecanic pe post de penitență, iar o femeie inteligentă este motiv de groază și invocare de vrăjitorie. Într-un asemenea mediu, Ioana este urmărită de dorința de a ști și de a învăța, dorință care îi dă puterea să lupte cu demonii tatălui ei, să îndure bătăile și răutatea de care se lovește la Schola, și – în cele din urmă – atunci când fratele ei și mare parte a satului unde locuia la momentul respectiv este ucisă de un atac viking, să își asume transformarea din Ioana în John.

După o perioadă petrecută la o mănăstire unde învață leacuri naturale și devine pasionată de vindecarea semenilor, Ioana ia drumul Romei. Salvând unul dintre Papi de la moarte sigură – datorată exceselor culinare și bahice – Ioana ajunge să facă parte din anturajul de la curtea Vaticanului, și – încet și sigur – Papă.

Neîmpinsă de dorința de a ajunge un mare demnitar, fără ambiții politice și cu întrebări serioase privitoare la Dumnezeul pe care îl slujește și la rolul Bisericii căreia îi slujește, Ioana este ghidată perpetuu de dorința de a face ceva mai mult. Mai întâi pentru ea – cu ajutorul cunoștințelor pe care le absoarbe ca un burete. Mai apoi, pentru cei din jurul ei, pentru care simte o datorie morală de a le împărtăși cât de puțin din binele pe care îl are la dispoziție.

Pozițiile și atitudinile ei sunt scandaloase în multe privințe, aducând o contra-partidă modului clasic de a rezolva dilemele: prin apelul la autoritatea înaintașilor. Lecțiile luate de la un cărturar grec în copilărie o îndeamnă să gândească, folosind raționamente simple (când, unde, cum, cine?) – dar nu trebuie să uităm în niciun moment că societatea unde ea se infiltrează e una pentru care raționamentul reprezintă cea mai primejdioasă armă. Prin urmare, tentativele trebuie ucise de la început.

Povestea Ioanei curge firesc, construind în jurul unor evenimente istorice veritabile, povestea unui om însingurat de dorința de cunoaștere, a unei femei care iubește puternic – dar care totuși renunță în repetate rânduri la acestă unică iubire, a unui spirit care luptă cu – am putea spune – mori de vânt.

Culmea e că – pe parcursul cărții – mi-am dorit de câteva ori bune ca Ioana să rămână cu cel pe care îl iubea. Chiar și așa, pot spune că toate deciziile pe care le ia (decizia de nu a rămâne la Roma, atunci când îl întâlnește întâmplător; decizia de a îl păstra lângă ea ca sfătuitor atunci când este aleasă Papă; decizia de a amâna pe cât posibil plecare atunci când află că este însărcinată) sunt perfect logice și coerente în construcția unui personaj care renunță la propria-i viață pentru a urmări un vis.

Viața Ioanei, chiar dacă o minciună și o blasfemie în rândul preoțimii (de atunci și de acum) este un mod de a demonstra că poți ajunge acolo unde nici nu visai. Doar că uneori trebuie să renunți în primul rând la tine pentru a face acest lucru. Chiar dacă se poate spune că Ioana și-a pierdut viața și puterea pentru că a fost slabă ca femeie și a cedat în cele din urmă în fața bărbatului pe care îl iubea de mai bine de 20 de ani, cred că Ioana demonstrează – la fel de bine – că poți lupta cu sentimentele și uneori nici măcar ele nu sunt de ajuns pentru a te face să alegi calea ușoară.

Vă recomand cartea, pentru că este captivantă de-a lungul celor 400 și mai bine de pagini pe care le are. Pentru că te poartă într-o lume construită pe alocuri romanțios, dar de multe ori extrem de realist. Pentru că te obligă să-ți pui – măcar o dată – întrebarea: tu la ce ai fi dispus să renunți. Și pentru că îți aduce aminte că ceea ce susține majoritatea a fi adevăr, nu e neapărat Adevărul.

Și cum recenzia acesta trebuie să strângă cel puțin 15 comentarii pentru a planta un copăcel vă invit să stăm la povești. Ați citit povestea Papesei Ioana? Ați citi-o? Pe voi ce vă determină să vă urmați căutările, de orice fel ar fi ele?

Acest post face parte din campania vALLuntar inițiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA

33 de gânduri despre &8222;Femeia-legendă&8221;

  1. Eu nu am citit aceasta carte (inca), dar am auzit de ea si e undeva pe o lista de asteptare cu carti de citit. Pe mine curiozitatea ma impinge sa citesc tot felul de carti, iar celul de genul acesteia, care se invarte in jurul unui mister, a unei intrebari si daca totusi are dreptate, sunt de-a dreptul fascinanto-captivante. Adica, genul de carti pe care nu le lasi din mana pana nu le termini si citesti disperat in metrou si autobuz, desi abia te tii cu o mana de bara si te chinui sa-ti pastrezi echilibrul.

    • Eu am profitat de weekend-ul senin si am luat-o in parc, la soare. Doar ca era sa intepenesc pe banca de frig tot rasfoind paginile. Oricum, a meritat din plin.

  2. Sună chiar foarte interesant. Și eu am auzit la un moment dat despre această femeie-papă, nu mai știu sigur unde, și știu că am fost curioasă pe moment să aflu mai multe. Sper că voi avea ocazia de a citit cartea asta la un moment dat.

    • Nici eu nu am stiut pana nu am vazut – dintr-o pura intamplare – filmul. La nivel istoric, existenta Ioanei e discutabila. Ceea ce face personajul fictional cu atat mai puternic. Astept sa-mi spui pareri dupa ce o vei citi 🙂

    • Din pacate (sau fericire) e o carte ale carei intrebari sunt valabile indiferent de epoca. Chiar si in epoca in care egalitatea drepturilor e un fapt aproape de la sine inteles si puterea de exprimare libera a opiniilor e un drept in multe state.

    • Romanul a fost publicat in 1996. Cu toate acestea, documentarea din spatele lui este una temeinica si – cel putin contexul istoric si socio-politic al cartii sunt redate cu acuratete. Dincolo de acestea, povestea e interesanta tocmai prin intepretarea acestora si a plasarii unui personaj de gen feminin in centrul actiunii.

  3. Nu am citit-o pana in prezent si trebuie sa recunosc, cu rusine, ca nici nu auzisem de ea pana acum… dar pare extrem de interesanta! Nu voi rata ocazia de a o citi daca dau de ea.
    Multumesc pentru ca ne-ai prezentat-o! 🙂

  4. Eu am citit-o in campania Cartea Calatoare, de fapt eu am ales-o ca sa intre in circuit cand a inceput acea campanie si mi-a placut mult, mult, mult. O recomand si eu. E altceva, e interesanta, captivanta, parca ai calatori in acele timpuri, am aflat multe lucruri noi si, nbineinteles, am fost fascinata de aceasta femeie curajoasa. Un singur lucru n-am putut retine, numele iubitului, nici la putin timp dupa ce terminasem n-am reusit sa-mi mai amintesc, desi povestea imi ramasese inca in minte.

    • Buna alegere pentru circuit 🙂 Initial, cand a ajuns la mine coletul si am vazut cate pagini are, m-am temut ca o sa ma plictisesc pe alocuri. Si a fost mai mult decat o surpriza placuta ca nu s-a intamplat acest lucru.
      PS: numele iubitului e Gerold. Am retinut despre el ca era roscat 🙂

  5. N-am citit cartea, dar as citi-o – dupa ce am parcurs recenzia ta. Povestile de genul asta ma fac sa ma intreb: oare cum era, de fapt, viata pe vremea respectiva? – si sa-mi doresc sa pot calatori in timp (engage!)

  6. Eu am auzit prima data de Papesa Ioana din cartile lui Michele Zevaco, seria Pardaillan si Fausta. Fausta avea ambitia de a-i calca Ioanei pe urma :).
    Dar e destul de greu sa gasesti informatii oficiale despre ea.
    Am cerut cartea la Cartea Calatoare, dar n-a ajuns pana la mine 😦

    • Hmmm…tocmai mi-ai adaugat cartile de mai sus in lista de lecturi. Cred ca anul acesta ma specializez pe romane fictionale si carti a caror actiune se invarte in jurul unor mistere sacre 🙂

  7. era cat pe aci sa ajungin posesia ei, la cartea calatoare, dar s-a pierdut pe undeva sau am uitat eu s-o mai solicit. pare extrem de interesanta, acum mi-ai reactivat dorinta de a o citi 🙂

  8. Di pacate, orisicat de mult mi-ar fi placut sa fi fost o papesa, am citit alte studii care sustineau inexistenta ei. Tind sa cred ca e doar o legenda nascuta din dorinta de a mai colora putin relaitatea. Frumoasa ce-i drept.

    • Nu m-am interesat foarte tare de veridicitatea povestii, recunosc. Doar ca e o legenda atat de frumos prinsa in paginile cartii, ca merita sa te pierzi in randurile ei

  9. eu am vazut filmul Agora si de atunci tot vroiam sa pun mana pe cartea asta. chiar vreau sa o citesc si sa aflu mai multe detalii. spor la citit si la plantat sa avem:)

  10. Recenzia ta m-a convins sa o trec pe lista de carti pe care imi doresc sa le citesc. Asa ca ma voi cuibari sub ramurile inmugurite ale unui copacel si voi savura povetea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s