27

Un buchet de flori, cât mine aproape de mare. O carte cu rețete de dulciuri, ce devine pretext de întâlniri și degustări. Coș de picnic pregătit, cu față de masă și prăjitură – bineînțeles cu ciocolată și mentă. Soare în ochi și pe piele. Nisip în adidași. Câteva mesaje la care nu mă așteptam. O noapte albă cu gust de mare, chiar dacă în mijloc de București. Un palton verde-verde. Și alte flori, colorate ca o zi de primăvară visată. Senzația că lucrurile sunt la locul lor și povești cântate la ceas de seară. Și chipul bunicilor înflorind de bucurie când am ajuns la ușa lor. O imagine de Lună Pătrată. Parfum de flori dulci.

Dincolo de orice, o mână de oameni speciali care mi-au adus atâtea zâmbete pe chip că nu le-aș putea mulțumi nicicând destul, poate doar încercând să le împart cu ei. Nu doar o dată pe an, ci zilnic.

Ieri am împlinit 27 de ani. Și pentru prima dată, în foarte mult timp, nu îmi doresc să îmi dau timpul înapoi. Ci să mă bucur pe îndelete de toate lucrurile frumoase, stările cu fluturi în stomac și poveștile din prezent. Am crescut și simt asta prin fiecare por al pielii ce încă se visează pe plaja unde a ajuns sâmbătă și refuz să mai strig de dor. Ci doar de bucurie simplă și împărtășită. Sau să îmi savurez liniștile  alături de oamenii care mi le-au descoperit.

Mulțumesc!

Zâmbetul de mai jos vă e adresat cu dedicație și drag. Pentru că e zâmbetul pe care îl au uneori copii atunci în dimineața de Crăciun și alteori oamenii mari atunci când știu că fericirea se trăiește, nu se caută.

DSCN2164

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s