Atelierul de Pânză – lecția despre întreprinderea socială

Îmi plac oamenii care aleg să facă lucrurile altfel. Care cred cu tărie într-un proiect și îl dezvoltă încet și frumos. Care știu că protejarea mediului și dezvoltarea durabilă înseamnă mai mult decât a planta copaci și a face petiții la metrou pentru a salva Roșia Montană (pentru a nu fi înțeleasă greșit – nu am nimic cu cei care plantează copaci, am ceva cu cei care cred că a face atât de ajuns, și nici cu cei care strâng semnături la metrou, ci doar mă aștept să mi se prezinte și un plan de dezvoltare alternativ). Și profit de orice ocazie pentru a îi cunoaște și a le spune povestea. Mărturie a faptului că se poate.

Povestea mea, în întâlnirea cu ei. Joi seară, după ce m-am învârtit puțin prin ceață și frig, privind cu un ochi la câinii care stăteau aliniați (cred că le era și lor frig și oricum nu m-ar fi atacat), am ajuns în fața unei uși metalice, lângă o bucată de culoare pe care scria ”Atelierul de pânză”. Înăuntru, lumină caldă și oameni primitori. Camera din dreapta găzduiește atelierul de lucru. O mână de doamne simple și zâmbitoare stau așezate la mașini și cos, printre pereții proaspăt decorați cu nasturi colorați. Ceva mai în față, o cameră cu rafturi multe (am aflat că ele găzduiesc materia primă – și anume, bumbac țesut local, neînălbit, nevopsit și netratat) și o masă mare-mare. Am aflat că e masa pe care se croiesc modelele aflate în lucru. Cam toți pereții sunt plini cu rafturi ce găzduiesc sacoșe în fel și chip. Sau fețe de masă. Sau huse. Sau alte produse solicitate sau aflate la început de drum. Locul îți inspiră liniște și drag de a lucra.

Între timp apare o cană cu ceai cald. Merg în altă cameră și privesc modelele aflate la vânzare. Sacoșele lucrate sunt frumos imprimate cu modele simpatice. Între timp, Alex – unul dintre voluntari – îmi cere părerea despre un nou model de traistă. S-au gândit să facă ceva util și pentru băieți, nu numai pentru fete. Bineînțeles, tot fetele sunt cele mai în măsură să emită păreri despre acest produs, pentru că, le fel de bineînțeles, băieții l-ar purta pentru a le atrage atenția 🙂 Dincolo de glumă, mi-a plăcut ideea de a idei pentru un proiect.

Andreea mă corupe să îmi achiziționez o sacoșă simplă pe care să o pictez. Ce contează cu nu am dram de talent la pictură? Mă uit prin machete, mă apuc să desenez, între timp pun întrebări. O cunosc pe Dana, o domnișoară simpatică, voluntar în proiect. Venită din Iași de curând, și care a descoperit proiectul în timp ce căuta un job care să i se plieze pe ce își dorește. Recunoaște că între timp microbul voluntariatului i s-a infiltrat în gândire și vede lucrurile din altă perspectivă. Se bucură de ceea ce poate face și cred că poate convinge pe oricine să cumpere o sacoșă de pânză. Fără cifre, fără statistici, doar cu sufletul ei mare.

Între timp, am pictat sacoșa. Nu a ieșit chiar rău și abia aștept să o scot la plimbare.

Povestea lor, prin ochii mei. Povestea Sacoșei de Pânză mi-e familiară cam de la începuturile ai, când Andreea Pandelescu (actual project manager al proiectului) mi-era colegă de cameră. Proiectul este totuși un pic mai mult despre a produce sacoșe și de convinge oamenii să le înlocuiască pe cele de plastic cu unele care nu afectează mediul. E despre a dezvolta o întreprindere socială, care să ajute oameni cu posibilități reduse sau cu dizabilități și să le ofere o sursă de venit. Pentru Atelierul de Pânză și ViitorPlus (asociația de care aparține proiectul), ideea dezvoltării durabile nu este un punct de atins într-un buget de marketing, ci o misiune asumată. Dovadă o stă prezența lor în lista companiilor-model prezentate de Petrom și NESsT România, la debutul unei inițiative care duce conceptul de întreprindere socială în prim-plan. Și faptul că au crescut de la an la an (iar cifrele profitului demonstrează asta)

La fața locului, am văzut femei care lucrează cu drag. Am aflat apoi că, în afară de doamnele de la atelier, mai sunt câteva care lucrează de acasă, pentru că nu se pot deplasa din diverse cauze. Ele formează ”unitatea protejată” a întreprinderii, iar companiile pot achiziționa produsele făcute de ele din banii pe care în mod i-ar da statului pentru a compensa astfel faptul că nu au persoane cu handicap angajate. De ce ați face acest lucru? Pentru că în loc să dați banii pur-și-simplu, obțineți ceva în schimb. Și pentru că astfel chiar ajutați niște oameni.

De ce ai folosi tu o sacoșă de pânză? Pentru că e simpatică, rezistentă, are mai multe întrebuințări decât una de plastic, iar modelele oferite sunt atât de multe încât nu ai cum să nu găsești una care să-ți placă. Iar dacă ai o firmă și ai vrea să faci o surpriză colaboratorilor/angajaților, atunci află că sacoșa de pânză se poate personaliza. Ca exemplu, uită-te la rucsacii simpatici făcuți pentru Baumax.

Și, la urma urmei, pentru a duce mai departe o poveste frumoasă.

Stai cu ochii pe ei. Pe Facebook sau pe blog. Și musai du-te la un atelier de pictat sacoșe. Cele două ore în care am meșterit la sacoșa mea s-au dovedit a fi printre cele mai relaxante petrecute în ultimele luni. La finalul serii, au promis că mai repetă isprava cu porțile deschise la atelier, și vă poftesc de pe acum să mergeți. Eu vă voi anunța din timp 🙂

(toate fotografiile din acest articol aparțin lui KERUCOV.ro – cu exceptia celei in care imi pictez sacosa – și au fost preluate din albumul de Facebook dedicat zilei cu uși deschise la Atelier. Voi reveni cu imaginile în care vă arăt opera mea de artă :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s