5 lucruri bune de făcut/văzut/savurat

Cu liniuțe, să nu vă pierdeți în detalii 🙂

  • până joi, 12 decembrie, puteți merge să vă faceți un minunat #PortretDeFamilie, în ediția 2013.

Sărbătorile de iarnă încep anul acesta la Foto Union cu un cadou: cărți poștale cu familiile voastre, de trimis pe adresele postale ale prietenilor și rudelor. Adunați-vă familiile, prietenii dragi sau colegii, iar noi vă facem cadou cîte un portret. Sub formă digitală, dar și de print.

 

Locul e unul de poveste, îl știu din vară, de când l-am remarcat într-o dimineață, în drumul spre birou și se numește Ceainăria Lelia. Orele sunt la ceas de seară, deci aveți timp la dispoziție (mai exact între 18 și 21). O să vă placă, e o un cadou altfel, atât pentru cei din imagine cât și pentru cei care-l primesc. Mai jos mostra de anul trecut, cu Mama-din-bucate 🙂

oana duma3

 

 

  • Până vineri, 13 decembrie, se strâng cutiile-daruri pentru campania #ShoeBox 2013, o inițiativă ce a devenit deja tradiție. Tradiție se pare că a ajuns și la mine la birou, unde oamenii deja ambalează cutii, mi le așează cuminți lângă perete, se sfătuiesc ce să cumpere. Mai jos ce am strâns anul trecut, anul acesta vrem să fie și mai multe. E un gest aparent mic, dar care o să vă ofere un motiv în plus de zâmbet. Și o adevărată provocare în a alege ce poate intra sau nu într-o cutie pentru un copil căruia îi lipsesc mereu prea multe.

Fotografie0564

  • Luni, 16 decembrie. Concertul de iarnă al Alinei Manole. Unul în care piticii lasă loc colindelor, în care vine și Moș Crăciun, cu invitat. În Puzzle, un loc simpatic unde se întâmplă lucruri la fel. Un mod bun de a lua o pauză de la alergatul bezmetic după cadouri, închideri de an și alte cele, și de a pune cap-la-cap sentimente și povești de suflet. Cu nume deștept ales, pentru că trebuie. Epilog, adică 🙂

  • Tot luni, 16 decembrie, la Teatrul Mignon, prima piesă regizată de draga mea Amalia. Nu e o piesă ușoară, nici una extrem de amuzantă. Dar e una care de pune față în față cu anumite stări de singurătate și realizate iluzorie în care sigur te vei recunoaște.

Deseori Neobservat vine cu un artificiu, în sensul în care transformă un spectacol cu un singur   protagonist, într-unul în care protagonistul se dedublează atât din interior către exterior, cât şi  invers. Istvan Teglas şi Cristian Gheorghe sunt unghiuri şi nuanţe ale aceluiaşi personaj, Leo  Auberg. Muzica de pian de pe fundal, scârţâitul vinilului, dar şi jocul de lumini (trei becuri care  se sting şi se aprind într-un ritm halucinant) accentuează atmosfera minimalistă. Restul e doar   poezie.

  • Iar miercuri, 18 decembrie, într-o altă ceainărie cu poveste (Green Tea, pe numele ei), Marius Matache pune la cale o Poveste de Iarnă. Pentru Make a fost un an plin de experiențe muzicale, și-a lansat albumul, iar multe orașe din țară au devenit Hoinare prin Piața Matache, cu fiecare oprire-concert în ele. Povestea se încheie în cadru restrâns (ceainăria are 40 de locuri), cu piese pe care chiar voi le puteți alege. 

 

In rest,  nu m-am pitit pe sub vreun copac plin de zăpadă în munți și nici nu am intrat în hibernare (cu toate că mi-ar prinde bine). Sunt pe aici, vă salut cu drag și sper să aveți timp să vă bucurați de lucruri frumoase. Pentru voi și pentru cei de lângă.

 

Anunțuri

În căutarea Ființei

Ființa e rotundă. Definiția rotundului este totuși, o dezbatere în care ne pierdem ore în șir. Anul I de facultate, primele noțiuni de filosofie greacă. O poveste despre Apă, Foc, Ființă, Căutare și Adevăr. Un pic de neînțeles pentru copila un pic supra-ponderală și cu ochelarii pe nas care eram atunci.

A fost nevoie să treacă timp și să ajung să pun piciorul pe un tărâm magic ca să descopăr că lumea se împarte în cei care nu cred în căutare și cei care fac din căutare o destinație în sine. Grecia e locul unde a căuta își găsește sens în fiecare piatră ce ține în ea memoria unor zei ce par a zbura din când în când deasupra mării. De la ei se trage cerul senin, apa cu zeci de nuanțe de albastru și vinul acela bun, care îndeamnă la cunoașterea propriei ființe. Iar când toate acestea sunt concentrate într-o insulă mică, înconjurată de ape ce par mereu potolite, unde plajele sunt uneori atât de albe că ai impresia că cineva a aruncat var în nisip și alteori capătul drumul de munte se încheie cu un abis de mare, îți poți permite să devii căutător.

Să lași acasă tot ceea ce știai despre tine și despre ceilalți. Despre lumea de lângă tine. Și-apoi să cauți cuminte, printre măslini, urme de nisip și pahare de vin și visare, principiul pe care unii îl numeau Apă, alții Foc, alții Număr sau Ființă. Arche-ul. Poți să o faci prin cuvinte, sau prin imagini. Și mai ales, poți alege să nu pleci singur în căutare, ci alături de Foto Union, între 18 și 24 mai.

Îți trebuie un cont de Instagram, un blog și dragul de a descoperi. Pe care oricum ai face ți-l vei redefini în Thassos, în lumea în care ritmul locului te subjugă inocent și zâmbitor și apoi te face să tânjești zile întregi după soarele lui aparte. Crede-mă pe cuvânt, am fost acolo.

Detalii găsiți pe blogul oficial al Foto Union (pentru cei care au intrat mai târziu pe blogul acesta, Foto Union înseamnă Cristian Suțu și Radu Bădoiu) – mai sunt 8 locuri libere care își caută căutătorii. Până pe 6 mai.

Iar dacă descoperiți ce e Ființa sau de ce e ea rotundă, vă rog să îmi scrieți urgent, de o foaie de pergament. Sau, și mai bine, să îmi trimiteți o imagine a ei, așa cum o puteți voi prinde cel mai bine.

Picture 105

(așa arată un apus fără întrebări existențiale. În Thassos, evident)

Random

* pun pariu că dacă legile lui Murphy s-ar fi scris în zilele noastre, una dintre cele mai des invocate ar fi fost următoarea: în termen de maxim o lună după expirarea garanției unui obiect, acesta va trebui dus în service. 

* nu-ți realizezi dependența de calculator decât atunci când ești pus în situația de a trăi fără el. De miercuri până azi mi-au trecut prin cap mai multe idei, am vrut să scriu vreo 10 mailuri și mi-a fost un dor teribil de tradiția cafea + reader. Acum e înapoi, la locul său de pe birou, și eu mă pregătesc să plec de-acasă.

* Papesa Ioana e o carte care te prinde în filele ei cu o poveste atât de bine scrisă că abia aștepți să vezi următorul capitol. Asta în condițiile în care știam povestea din film sau documentare. Voi reveni curând cu recenzia.

* anul acesta îmi plac mai mult freziile decât lalelele. Chiar dacă cele din urmă rămân preferatele mele.

* încep să curgă zilele de naștere ale unor oameni dragi. motiv de plimbări lungi prin oraș, în căutarea unor cadouri perfecte.

* am făcut 10 perechi de cercei și 10 brățări. le-am vândut pe toate. mai am o listă în așteptare.

* mi-am făcut program de plecări pe următoarele două week-end-uri. semn clar că a venit primăvara.

* am colorat. Foarte colorat. Aproape prea colorat, dar asta e doar vina mea și a dimineților agitate când nu gândesc tocmai logic combinațiile. Cu toate acestea, e al meu și mă reprezintă. Mulțam fain, Foto Union . De invitație și ocazia de a sta la povești cu fetele care au mai fost pe acolo. Concluzia serii a fost că anul viitor musai învăț să schiez. Narcisa și Ruxi știu de ce 🙂

Cam atât. Să ne citim sănătoși și zâmbitori, zic 🙂

oana dumaweb

 

Portret – Altfel. Sau de femeie – 2013

Mi-am început anul trecut cu un amestec ciudat de naivitate și cinism între care pendulam cu o rapiditate neprevăzută și nedorită. Un fel de joc ciudat care mi-a dat două palme peste ochi, mi-a adus picioarele să se înfigă adânc în pământ și să încep să mă caut. M-am simțit brusc dezbrăcată cam de tot ceea ce eram eu și în încercarea de mă recompune. Cică așa se întâmplă atunci când ești în creștere. Mi-am tăiat părul mai scurt. L-am aranjat cochet, așa cum el – de fapt – nu e mai nicicând aranjat. Și cu inima pe jumătate plină de zâmbet, pe cealaltă plină de scepticism, m-am prezentat la Portret de femeie, ediția 2012. Ceea ce a ieșit atunci a servit pe post de aducere aminte a unui Eu ce se vroia adânc îngropat. O imagine atipic de palpabilă pentru o stare anume. Aceea de visare de care îmi era dor.

A trecut anul. Am învățat că realitatea și visul pot merge mână în mână, nu pe căi opuse, atât timp cât ești dispus să cauți frumosul din spatele frunzelor căzute. Am râs mult și continui să o fac. Chiar și atunci când îmi vine să urlu. Îmi place să cred că sunt ceva mai vie. Sunt curioasă ce va spune ochiul fotografului. Asta dacă nu mă va surprinde cu ochii închiși, căci în ultima vreme tot ce îmi doresc e să dorm.

Pentru că – pam!pam! – peste 8 zile se dă startul la Portret de Femeie 2013.  Între 1 și 8 martie, Foto Union (adică Radu Bădoiu și Cristian Șuțu), vă așteaptă la Hotel Grand Continental . Cu atenționarea că anul acesta portretele se fac pe baza unei programări telefonice, la numărul 0733.243.784. Detalii găsiți aici.

Eu vă provoc să mergeți. S-ar putea să vă întâlniți cu voi așa cum nu vă vedeți în fiecare zi. Și oricum ar fi, e o amintire frumoasă.

Portret de familie 2012

De pe 6 decembrie, până pe 12. La Tete-a-tete, în Herăstrău, la ceas de seară. Cu decor roșu-roșu și canapea comodă tare. Amintiri prețioase pe care să le împărțiți cu drag. Sau cu cei dragi. Anul trecut am fost cu familia de suflet de București (adică singurii oameni care au reușit să mă suporte aproape la fel de mult ca și mama, și le mulțumesc 🙂 ). Aseară m-a luat pe sus vecina Narcisa și am mers în familie de tfb2 la poze. Sper să ajung și cu mama anul acesta, nu de alta…dar am constatat că nu am nicio imagine de-a noastră surprinsă frumos. Și cu nevasta, că tot s-a mutat în București 🙂

O campanie simpatică, pusă la cale de Foto Union.  Cam atât am avut să vă spun. Și mai mișto e că familia e una de care vreți voi să fie. Că e soțul/ soția/ amantul/ prietena cea mai bună sau pisica, ideea e de a avea o carte poștală cu amintiri frumoase la pachet. Dacă aveți nevoie de dovezi, aseară a fost precampanie cu bloggeri și puteți vedea imaginile aici.

portret1