Oameni și pasiuni la Festivalul Cetăților Dacice

Am mai spus-o, am și scris-o, o să o repet de câte ori este nevoie: orice eveniment la care am participat are doza sa de lucru frumos prin și datorită Oamenilor care sunt în spatele lui. Azi, povești despre muncă făcută cu drag și pasiune, la o temperatură numai bună să îți topească toate gândurile bune.

…..

??????????

Dan. Dan e omul cu machetele. Dacă îl vezi, ai impresia că o adiere mai puternică de vânt poate să îl zboare. E înalt, deșirat, și cu plete. Dacă îl întrebi de machetele din fața ta zâmbește cu toată fața. Adică, nu numai un zâmbet de complezență, ci parcă îi râd ochii și devine altcineva. Îți spune non-șalant că a lucrat la o machetă 5 luni. La alta vreo 7. Dar, na, nu am lucrat tot timpul. Mai aveam și altele de făcut. Îți arată macheta cu atacul, cea mai mare din cele expuse. Aici sunt 400 de soldați. Îl întrebi dacă îi cumpără, și spune că da. Iar apoi îi vopsește. În mintea mea deja se învârt ore în șir de migală. În zilele bune îți ies trei soldați pe oră. Cetatea e un mix de cetăți dacice. astăzi situri arheologice. Pentru că nu avea detalii destule despre niciuna dintre ele, a combinat informațiile pentru a obține o imagine concretă. O mai privește o dată și apoi spune brusc: ar fi trebuit să fie în pantă. Dar să tai picioarele soldaților în unghi și apoi să le lipesc, să mă asigur că sunt stabili…nu am mai avut timp. Mă fascinează nonșalanța cu care vorbește despre munca asta mică și delicată și din care ies imagini care te lasă fără cuvinte. Orele de documentare istorică (aflu între timp că Dan este istoric), orele de căutat materiale pe internet, orele în care învață alți oameni să facă ceea ce face el. Modelismul nu e – cu siguranță – o pasiune pentru oameni cu răbdare limitată. Dar ca orice pasiune, te ține viu. Dan e omul de la care am învățat că răbdarea pusă în slujba unui lucru frumos poate deveni o formă de artă.

…..

Un grup de daci. Pe Mugur îl știam din toamnă, de când cu #tfb2. Din cauza lui am început să beau ceaiuri și să caut combinații careDSCN2703 să îmi facă bine. Și să îmi doresc să cunosc mai multe despre daci. Speram să îl întâlnesc la Cricău și – printr-o neîntâmplare – era exact la intrarea în satul de pe dealul unde conviețuiau daci, romani, barbari într-o liniște și pace de nu îți venea să crezi că se vor lupta peste doar câteva ore. Am povestit un pic, mi-a arătat o fată cu păr roșu și ochii mari și verzi. Vrei să-ți treacă oboseala? Stai de vorbă cu ea, e nebună. Spusă de Mugur asta a sunat a alint și recomandare. Sorana. Are o rochie lungă și niște centuri care o leagă. Îmi spune că le ținea pentru a își pune arcul de ele, dar azi a renunțat. La arc. La gât poartă niște mărgele colorate care îmi fură privirea. Zâmbește. Aflu că sunt mărgele celtice, care au fost preluate de daci. Printre ele, faimosul model de piatră alb-albastră, cel care ferește de ele. Sunt făcute de ea, cu o colegă de muncă, din fimo. De unde stăteam eu aș fi putut băga mâna în foc că e sticlă. Zâmbește din nou (mă simt ca un copil prins cu lecția neînvățată și cea mai simpatică învățătoare din lume) și-mi spune că așa trebuia să fie. Dar că nu au găsit încă un loc unde să poată sufla sticla așa cum vor. Poate până anul viitor…

Brusc realizez că ceea ce pentru mine pare o joacă de oameni mari e o pasiune sinceră. Aceea de a căuta cât mai mult în ceea ce era atunci. De a găsi răspunsuri, de a face hainele, obiectele, armele cât mai aproape de realitatea unui timp demult îngropat. În timp ce admir desenul fain de pe un scut, Mugur îmi spune povestea lui. Cum că – prin tradiție – scuturile erau date cu ulei pentru a fi protejate. Dar că după niște zeci de cărți citite, au constatat că – de fapt – erau date cu ceară de albine. Așa că meșterul responsabil a căutat ceara, a topit-o, a întins-o bine pe scut. Să fie cât mai aproape de unul dacic.

Lecții de cultură vestimentară și a armelor în perioada secolelor 1-2. În cinci minute. Cu oameni care par că se joacă. Și cred că, deseori, fac asta. Pentru că nu mai e vorba de arheologie experimentală , e vorba de plăcerea de a construi ceva. De la ei am învățat că atenția la detalii este cea care face diferența între o poveste și o lecție fără formă și fond despre istorie.

…..

Pompilia. Pe ea o știu deja de doi ani și e motivul pentru care spun că plec acasă de fiecare dată când plec la Alba. Lucrează la Consiliul Județean Alba și ea e ”vinovată” de prezența mea și-a lui Auraș la Festival. Aleargă de colo-colo, încât mi-e frică ca la un moment dat o să o topească soarele. Când nu o vede nimeni, privește un punct în depărtare și respiră adânc, pentru maxim 30 de secunde. Cred că așa își reîncarcă bateriile. Vorbește cu toți, mereu cu zâmbetul pe buze. Ne întreabă dacă am mâncat, ne aduce cireșe, când plouă seară îmi dă mesaj să vadă dacă suntem bine. Face asta cu o naturalețe care nu e obositoare, ci îți transmite un om drag și sincer. La finalul zilei, după ore de amplasat standuri, stat pe la ateliere, aranjat câte în lună și în stele (să faci un festival nu e ușor, să faci un festival într-un sat destul de departe de oraș, venind cu toate cele trebuincioase de acolo și căutând soluții inclusiv pentru spațiile de depozitare, de luat masa șamd e și mai complicat), zâmbește în continuare. La fel de cald. Pentru că ne vede bătuți de soare și un pic obosiți vine cu soluția salvatoare. Concurs de colorat pentru bloggeri🙂 Da, ne-am distrat. Și am rămas datoare cu o Chipa Chiups de mere. De la Pompilia am învățat că organizarea nu se rezumă la lucruri puse la locul lor și program respectat, ci la dorința de a face oamenii cu care intri în contact să se simtă într-un spațiu personal și frumos atunci când ajung la eveniment. Și că un asemenea lucru nu îl poți face decât cu sinceritatea zâmbetului.

(și dovada că uneori e bine să dai în mintea copiilor  :))

22062013431

Cam asta a fost. Mulțumesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s