Un Crăciun despre oameni

Nu despre cadouri. Nici despre ore petrecute în trafic, în căutarea lor. Nici măcar despre serile prelungi în care împachetezi sarmale sau coci cozonaci aromați.

Acum, spre final de an, avem cu toții tendința de a face bilanțuri. De a vedea ce a fost bun, de a ne crampona de cele câteva rele, de a trage linie peste ce am învățat. La urma urmei, tot ceea ce îți rămâne sunt oamenii care au fost alături de tine în toate aceste lucruri. Cei care ți-au înțeles tăcerile și uneori ușile închise. Cei care ți-au întins o mână de ajutor, atunci când tu nici măcar nu știai cum să o ceri. Cei care te-au certat uneori, doar pentru a îți aduce aminte că fericirea nu e un drum pe care să mergi singur și care nu are valoare dacă nu este împărțit.

Fă-le un cadou frumos mâine. Spune-le, alături de un Crăciun fericit și Mulțumesc.

La urma urmei, sărbătorile de iarnă sunt despre Iubire în toate formele ei. Cea pe care o dăruim și mai ales cea pe care o primim, și pe care de multe ori o considerăm ca fiind de la sine înțeleasă.

Lumea e mai frumoasă prin gesturi mici. Aveți răbdare să le descoperiți. Măcar acum, când timpul are un pic de răbdare cu noi.

Să aveți un Crăciun cu oameni frumoși și bucurii împărtășite! 

Cu drag,

Oana

PS: cadourile cele mai frumoase nu vin în pachete bine ambalate cu funde roșii, ci sub forma unor momente care îți aduc zâmbetul pe buze. Vă mai doresc să găsiți destule zilele astea, dar mai ales să aveți destule la voi pentru a le împărți cu toți oamenii dragi sufletului vostru.

Și un cadou pentru voi. O poveste.

Bucătăria în vacanță

Nu m-a interesat viața din spatele ecranului de laptop în ultimele zile. Și dacă m-ar fi interesat, nu aș fi avut timp de ea. M-am bucurat pe îndelete de momentele de liniște, mai puține decât așteptam, dar cu atât mai mult prețuite. Povestim cu liniuțe, pentru că mă așteptă colțul de liniște 🙂

– am fost cu frate-miu la Viața lui Pi. Mi-a plăcut. Mult. Și frate-miu – care mârâia insistent că el vrea să revadă The Hobbit (pe care îl văzuse cu două zile înainte) – a plecat de la film încântat. Pentru un copil care nu se emoționează prea ușor, faptul că a rămas impresionat de momentul despărțirii dintre tigru și om spune multe. Mi-a plăcut cum e filmat, marea inundată de meduze, lecția extrem de importantă pe care am primit-o ( I suppose in the end, the whole of life becomes an act of letting go, but what always hurts the most is not taking a moment to say goodbye). Dacă mergeți să-l vedeți, plecați fără prejudecăți. E și multă poveste religioasă, într-o abordare pe alocuri superficiale.

– m-am revăzut cu câțiva din colegii de liceu, la un vin fiert și o poveste. Ca în fiecare an, Laura reușește să adune câțiva dintre noi, într-un loc care e deja tradiție. Oameni pe care nu i-am mai văzut de mult de tot, povești despre joburi, despre colegii pe care nu i-am mai văzut de mult dar cu care cel puțin unul dintre oamenii de la masă păstrase legătura, un fel de atmosferă propice pentru aproape Ajun de Crăciun. Ca atunci când te vezi cu membrii ai familiei pe care îi vezi rar, dar despre care vei avea întotdeauna siguranța că rămân aproape. Am crescut cumva toți, fără a crește însă destul pentru a uita să ne bucurăm de lucruri mici și amintiri comune.

– am terminat de citit Parabolele lui Pleșu, trebuie să mai stau însă puțin să mi se așeze degetele la scris despre.

– am sărbătorit proaspăt născutul și primul album al lui Make. Albumul despre care știu cam de când îl știu și pe autor. Adică de mult 🙂 Să Hoinărim fericiți prin Piața Matache, până la așteptata lansare, zic!

– mi-am dezvoltat un ritual al ruperii de lume la ceas de seară. E nevoie de ceva băutură caldă și aromată, vreo două-trei bomboane de ciocolată bună sau de cozonac aromat, o lampă cu lumină caldă și o carte care să-ți fure realitatea.

E un alt-fel de vacanță. Bilanțul de final de an vine la începutul anului viitor. Nu am încă planuri de împărtășit în scris. Să fiți așa cum vă doriți zilele astea și mereu!

Dragul meu cititor / Draga mea cititoare

Sunt atâtea urări pre-stabilite pentru Sărbătorile ce (sper că) îți umplu inima zilele acestea, încât greu de crezut că ai mai putea găsi gânduri care să nu fie încadrate în șabloanele lor. Tocmai de aceea, îți doresc ca – măcar pentru câteva clipe – să uiți tot ce știi despre Crăciun. Și să te bucuri sincer de oamenii de lângă tine. Că sunt familie sau prieteni, poate chiar necunoscuți care îți umplu golul Sărbătorilor departe de Acasă.

Și mai apoi, încă câteva clipe în care să citești povestea ce stă la baza zilei de mâine. Despre păstori, îngeri, umilință și magi cu daruri multe. Împarte-o copilului tău sau măcar celui din tine. Și adu-ți aminte că, la urma urmei, e o sărbătoare a Dragostei supreme (cea care transformă Universul în Om), a Luminii, a Binelui.

Și chiar dacă toate aceste valori îți par perimate sau coborâte din tratate de filosofie, permite-ți vă visezi măcar în seara de Ajun. Fă un efort și Iartă. Permite-ți să lași grijile de-o parte și Iubește sincer. Și mai ales, nu uita că dincolo de hârtiile ambalate de sub brad, lângă tine e cel puțin un Om pentru care merită să zâmbești.

Vă doresc să vă fie Pace și Cald în inimă. Restul va veni de la sine!

Pentru că și mie îmi place jocul de lumină din jocurile de copii.

Esență de Crăciun

Zilele acestea nu sunt despre ore petrecute la cumpărături. Nici despre poveşti cu Moş Crăciun, brazi şi cadouri. Cu atât mai puţin sunt despre nopţi pierdute la frământat cozonaci, împachetat sarmale şi gătit tone de mâncare care probabil nu vor fi consumate în totalitate. Chiar dacă este vorba şi despre toate acestea…

Zilele acestea sunt cele care celebrează probabil cea mai celebră aniversare. Sunt despre povestea naşterii lui Isus şi despre momentul în care, într-o iesle mică şi amărâtă, au venit magi cu cele mai scumpe cadouri. Singuri, ei şi câţiva păstori, au recunoscut minunea atunci. Repetitiv, suntem prea ocupaţi pentru a nu aminti ce reprezintă Crăciunul. Pentru la, la urma urmei, zilele acestea sunt despre existenţa Luminii, despre Divinitatea coborâtă printre Oameni şi despre Minunea de a (te) dărui.

Poate uităm des, prea des să privim spre Cer. La fel cum uităm că zilele acestea sunt despre Mulţumire, despre bucuria de a fi lângă oamenii care contează, despre Dragoste necondiţionată. Sunt un prilej un pic mai bine mediatizat de a sărbători Viaţa.

Aşa că, dragii mei, de acest Crăciun, vă doresc din tot sufletul: Să fiţi Minuni!

Mulțumesc de azi

Trafic de chei și carduri. Zâmbete. Pahare de șampanie. Două, ce așteaptă momentul de a împărți 🙂 Pălărie cu floare (ce bine că nu mi-am luat ieri una asemănătoare). Surviving kit for Christmas. Cu arome de iarnă și cea mai caldă îmbrățișare pe care o cunosc. Rame pictate un pic abstract. Povești spuse lângă  căni cu vin fiert, aromat așa cum numai eu știu. În casa mea frumoasă, azi a fost suflet și o să-mi rămână așa.

Mulțumesc vouă. Sunteți o parte din cadoul cel mai frumos pe care mi-l aduc aminte zilele astea: Oamenii 🙂

Și pentru că se petrec lucruri frumoase în perioada asta, vă las cu o melodie de suflet, pusă acum în videoclip de băieții de la FolkFrate.

 

(ps: de mâine devin probabil semi-inactivă în online. Am colegii de liceu de văzut, brad de decorat cu frate-miu, bunici de vizitat, cozonaci de frământat, cadouri de primit și dat. Va fi un Crăciun cu liniște. Ne citim, cu urările de rigoare, în câteva zile. )