Școli peste hotare (episodul 3)

Dacă ar fi să fac un studiu printre foștii mei colegi de liceu să aflu câți au plecat la studii universitare peste hotare pe parcursul facultății, cred că mai  mult de jumătate dintre ei ar răspunde afirmativ. Dacă ar fi să plec acum să mă plimb puțin prin Europa, știu sigur că ar fi câțiva dintre ei rămași acolo, la care aș poposi cu drag. În primăvară, provocam câțiva oameni dragi să povestească despre experiențele lor ”de la alții”, și ce a ieșit puteți citi în episoadele 1 și 2.

Între timp, a venit toamna și o dată cu ea se pregătește ediția de toamnă a RIUF 2012 (Romanian International University Fair), acel eveniment educațional care aduce laolaltă mai bine de 100 de instituții de învățământ, și care oferă posibilitatea celor interesați să afle direct de la sursă ce și cum pot face pentru a studia în afară. În București evenimentul se va desfășura pe 20-21 octombrie, și în Cluj pe 23 octombrie.

Eu am rămas, oarecum, cu regretul de a nu fi plecat cândva. Poate nici nu mi-am dorit destul, nici nu am fost destul de informată, nu prea mai contează acum. Cert e că nu mică mi-a fost mirarea când am văzut că sunt universități care îți dau posibilitatea de a începe anul universitar din ianuarie (în Olanda, Danemarca, și UK)…așa că dacă vă hotărâți să începeți anul cu alte perspective, eu zic că merită o oprire la RIUF.

Din poveștile strânse în primăvară, a rămas una pe care nu am apucat să o public. Laura s-a plimbat mult, și intră cu siguranță la categoria oamenilor de la care ai ce învăța. Exact la fel cum și ea a învățat de la cei din jurul ei.

Eu am studiat in Germania timp de 3 ani (un an de schimb academic la univ. din Trier in ultimul an din bachelorul la ASE si apoi inca doi ani de master la Berlin), apoi am lucrat in Belgia pentru inca o jumatate de an. Pentru mine timpul petrecut in strainatate a fost o perioada de acumulari foarte multe pe plan profesional si personal, cred ca mi-a deschis foarte mult orizonturile.

Pe plan personal, doua din multele lectii pe care le-am invatat in acest timp ar fi 1) ca este necesar un grad foarte mare flexibilitate in fata schimbarilor care tot vin odata cu mutarile din loc in loc, si putere de ajustare cat mai rapida la noul mediu, pentru a putea profita cat mai mult de experienta din tara / universitatea / organizatia gazda; 2) dar in acelasi timp e foarte importanta curiozitatea sau deschiderea pentru alte culturi si obiceiuri, si usurinta de a cunoaste oameni noi, de a iti iesi din carapace si a explora moduri diferite de a gandi si actiona fata de cele cu care am fost obinsnuita in Romania. Astfel, chiar daca am studiat doar in Germania, prin colegii mei de master acum simt ca am un pic mai multe cunostinte despre  Spania, Mexic, Brazilia, Ghana, Liban, Kenya sau India. Cred ca prietenii  pe care mi i-am facut in timpul masterului mi-au oferit unele din cele mai valoroase momente, de la lectii de istorie despre parti diferite ale lumii, pana la cum sa gatesti guacamole sau sa mergi cu bicicleta la drum lung, si sunt foarte fericita ca am avut sansa sa-i cunosc.    

Pe plan profesional / academic, cred ca am castigat enorm din studiul in Germania, si nu ma refer numai la materia de studiu si profesori, care mi-au oferit o baza de pornire foarte solida pentru analiza de politici publice (de exemplu metode de cercetare cantitativa si calitativa dar si unghiuri diferite din care poate fi analizata o problema). Cred ca un mare punct forte al programului meu a fost consistenta proiectelor pe care trebuia sa le pregatim pentru cursuri si intensitatea lucrului in echipa si individual. A fost intr-un fel un maraton de learning by doing. Desi mai lucrasem in echipa la ASE si SNSPA, nivelul la care se purtau dezbaterile si tipul de proiecte pe care eram implicati la master mi-au oferit repere pentru a sti cum sa actionez si pentru a performa in diferite situatii profesionale pe mai departe.  

Mi-a reproșat cineva, în primăvară, ca nu e drept să susțin învățământul în afară, când atât de mulți tineri pleacă și nu se mai întorc. Sincer, nu cred că au de-a face una cu alta. Din păcate, experiența studiului în străinătate te poate pregăti mult mai bine pentru un job decât facultățile orientate exclusiv spre povești teoretice (nu generalizez, dar cam acesta e situația). Un alt mediu, alți oameni cu care intri în contact, o perspectivă culturală diferită, te pot forma – zic eu – în primul rând ca om, și mai apoi ca profesionist. Din poveștile pe care eu le-am strâns, am simțit asta. Ce faci după, e o alegere strict personală.

Eu vă invit la târg. Și dacă voi nu mai sunteți studenți, dați vestea mai departe. Către verișori, nepoți, prieteni. Pentru că primul pas în a construi o carieră frumoasă, este a te informa. Și da, Google-ul și Internet-ul sunt o sursă enormă de informații, dar posibilitatea de a avea informația structurată, de a vorbi direct cu persoanele implicate în procesul de admitere, de a vedea poate oportunități pe care nu le luai în calcul, fac diferența.

Să fie RIUF de toamnă, zic! 🙂

 

 

 

Școli peste hotare (episodul 2)

Atunci când am provocat câteva domnițe să îmi povestească despre cum se vede școala din afară, mă așteptam la câteva răspunsuri, dar în niciun caz la asemenea povești frumoase cum mi-a fost dat să citesc.

Pe Ioana o știu încă de când era la liceu, și-o alintam copilu’. Și cam de prin clasa a 11-a vorbea despre plecatul în afară. A reușit și Belgia i-a fost cămin în ultimii ani. O poveste frumoasă și adevărată, așa, înainte de ziua doamnelor 🙂

Welcome Belgium

– Ioana Ruxandra Petcu, studenta in anul 2 la Facultatea de Stiinte Politice, Economice si Sociale, departamentul « information et communication » si un minor in Stiinte Politice, la UCL (Université Catholique de Louvain) –

Ce inseamna Belgia pentru mine ? in primul rand un pas inainte spre o viata independenta. Aici am descoperit ce inseamna sa fii singur pe lume si ce sentiment de satisfactie ai cand iti dai seama ca poti sa te descurci ; cand cazi si te ridici, si mergi mai departe ; cand oamenii te privesc ca pe un strain, cand sunt rasisti si incearca sa iti puna bete in roate, dar tu le dovedesti contrariul si ii faci sa le para rau ca au fost atat de inchisi la minte.

Cel mai frumos moment ? cand i-am descoperit pe cei care actual imi sunt prieteni. Sunt persoane cu care am petrecut momente de vis visatand diverse locuri din intreaga lume, cu care pot sa stau la un ceai si sa vorbim despre orice, de la literatura si arta pana la viata cotidiana. Am descoperit oamenii cu care oricat de mult as vorbi, nu vom epuiza niciodata subiectele.

Un alt moment frumos ? cand unul din profesori m-a intalnit pe strada si m-a strigat pe nume. De ce mi se pare atat de uimitor ? pentru ca in Belgia profesorii nu dau doi bani pe studenti, si nu incearca sa aiba o conversatie cu personele care se afla de partea cealalta a catedrei.

Proiectul de analiza a comunicarii intr-un bar cu tematica culturala. Am lucrat ca o nebuna timp de 3 luni intr-un teatru care avea o cafenea. Dimineata eram la facultatea, dupamiaza pana la miezul noptii eram la « munca ». Si am iubit locul acesta, angajatii, actorii si spectatorii, viata de artist faptul ca am invatat sa observ oamenii mai departe de aparente. Si mai mult de atat, suntem inca in tratative pentru publicarea studiului.

Viata de student. Cateodata te simti ca o femeie casnica : ai rufe de spalat, cumparaturi de facut, mancare de gatit… si totusi petrecerile din camin, serile la teatru sau la film, evenimentele organizate de alte camine, petrecerile fratiilor si mixul cultural iti ridica intotdeauna moralul si te fac sa mergi mai departe.

De ce imi place aici ? pentru ca nu am nimic din ce aveam acasa, dar nu simt nici o lipsa. Pentru ca am invatat sa fiu libera, responsabila, sa fiu serioasa si sa nu ma dau batuta. Pentru ca viata e frumoasa, cum o prietena din Spania ar zice « la vie est belge ».

Ce e nou in program ? Fac parte din « BDE » (Birou studentilor ESPO) ; sunt unul din reprezentantii Romaniei la Global Village, un proiect organizat de AISEC pentru dezvoltarea culturala si candidez pentru un post in CGEE (Consiliul General al Studentilor Straini), o subdiviziune a AGL (Adunarea Generala a studentilor din Louvain), cea mai de prestigiu organizatie la nivel universitar.

Ce motiv as avea sa nu fiu fericita ? 🙂

Mă întrebam, citind povestea de astăzi, când e momentul potrivit să pleci. Poți face alegerea încă din liceu, și cel mai probabil vei pleca pentru mai multă vreme. Poate te hotărăști pe parcursul facultății. Sau, la fel de posibil, realizezi ce vrei să studiezi și unde, abia după câțiva ani de studiu acasă. Vă spuneam încă de luni că primul pas e informarea.

La RIUF (Târgul Internațional de Universități) poți vedea unde și ce poți studia. Dar, mai mult decât atât, e important de reținut că acest târg nu se adresează doar elevilor sau studenților din ani începători. Poate ești un părinte care încearcă, alături de copil său, să descopere cel mai bun drum spre mâine. Poate știi deja unde să pleci, dar nu știi cum poți obține finanțare. Poate vrei studii postuniversitare. Cei de la RIUF îți spun cum să te pregătești înainte de târg, și te așteaptă la diverse work-shopuri și seminarii. În București (17-18 martie – Sala Palatului), la Timișoara (20 martie – CRAFT) și la Iași (22 martie – Hotel Unirea), te așteaptă mai bine de 100 de universități pentru a face împreună primul pas.

Să vă fie drumul bun, zic! 🙂

Școli peste hotare (episodul 1)

Din cei aproape 26 de ani de existență ai mei, dacă mă uit spre ieri, sunt puține lucruri despre care să mă întreb cum ar fi fost dacă? Unul dintre ele e legat de studiile în străinătate. Nu am regretat niciun moment facultatea aleasă. Am avut profi faini, am învățat multe lucruri frumoase, am rămas cu oameni lângă mine, și cu o idee despre viitor. Îmi pare doar rău că am aflat prea târziu că mi-ar fi plăcut să studiez etica aplicată și culturile organizaționale, și că nu am fost destul de motivată să caut mai mult. În loc să profit de un târg precum RIUF, am căutat de multe ori singură, ajungând la puncte unde mă blocam.

Dincolo de regretele personale, sunt o groază de oameni care au făcut asta. Și a căror experiență e valoroasă, pentru că poate oferi perspectiva studentului român aflat printre străini, într-un sistem nou de învățământ, cu întâlniri culturale în fel și chip. Unii au ales să rămână acolo, alții să revină. Și pentru că e perioada anului dedicată babelor, mărțișoarelor, și în general, doamnelor și domnițelor, am invitat câteva dintre ele să povestească despre experiența lor.

Cu Dana am fost colegă de liceu. E una dintre cei câțiva buni la număr colegi care au plecat. Culmea, atunci când am dat admiteri, ne-am orientat spre Studii Europene. Ea a rămas la facultatea respectivă, eu m-am îndreptat cu pași vioi spre Filosofie. De la care facultate și specializare am plecat cu destul de multe noțiuni, mai puțin cu unele practice și pragmatice cu adevărat, despre studiile europene. Dana a facut un master pe acesta temă în Olanda, mai exact la Leiden. Cu ce s-a rămas de acolo, citiți mai jos:

Ce mi-a placut si-a fost diferit de ce ma asteptam, a fost lucrul in echipa – impartirea temelor pe grupuri si task-division inauntrul grupului propriu-zis; deasemenea, simulari ale functiilor la care aspiram cu totii – de ex, sunteti consilier al ministrului cutare, scrieti un policy advice sefului despre problema X avand in vedere ultimele noutati – pe teme foarte actuale. 
Sau la istoria integrarii europene – policy advice pentru personaje ale trecutului, cu cercetarea surselor istorice directe (recent declasificate). 
Toate astea te fac sa te simti parte din materia pe care o studiezi, sa nu mai faci distinctie noi – ei. Cred ca asta ar fi o lectie foarte importanta de adus acasa dupa absolvire. 

Pe Alice am cunoscut-o într-o conjunctură cu oameni comuni. A studiat într-o țară a cărei limbă am uneori tendința să o vorbesc în somn, engleza, adică. A stat un an acolo, și s-a întors. Pentru moment, după cum spune chiar ea.

Am terminat un master in media si PR la Newcastle University, Marea Britanie. M-a ajutat prin exemplul de seriozitate cu care trateaza educatia, atitudinea profesionala a profesorilor fata de studenti si chiar prietenia de care au dat dovada cand aveam nevoie de ajutor, faptul ca sunt extrem de deschisi la minte si ca promoveaza valorile bune prin tot ceea ce fac. 

Orasul in sine e unul studentesc, am avut ocazia sa cunosc lume si sa compar nivelul de trai de la noi cu cel de acolo (si sa ma iau cu mainile de cap). Mi s-au parut de-a dreptul dureroase trecerile la viata inapoi acasa, readaptarea la mediul de acasa si intoarcerile acolo, la scoala, ma dadeau peste cap ce-i drept. Acolo erau oportunitati de orice, peste tot. 

Din pacate, insa, singurele bete in roate pe care le-am intampinat au fost cauzate de nationalitatea mea, fiindca nedorind sa platesc pentru a-mi scoate un permis de munca in regim de urgenta, am avut foarte mult de asteptat, am trecut si printr-un refuz si asta – culmea – din cauza birocratiei de la noi ca nu puteam sa fac acolo rost de niste acte decat daca eram aici in persoana sa le ridic, si nu am reusit sa pun mana pe niciun job pe chestia asta, cu toate ca ni se garantau pozitii in diverse companii imediat cum ieseam de pe bancile scolii. 

Acum am permisul, ca nu m-am lasat, dar mi-am dat seama ca industria media e suprasaturata, au o rata a somajului mai mare decat a noastra si singura cale pe care am gasit-o sa lucrez in domeniul pe care m-am pregatit este sa capat experienta aici in Romania, ca apoi sa pornesc cu forte proaspete si un CV ceva mai solid, inapoi in civilizatie. As compara experienta cu un om care nu vede bine, care isi pune ochelari si brusc afla cum arata de fapt lumea, cu toate formele ei clare si bine definite, in loc de imaginile estompate pe care le-am asimilat crezand ca doar asta putem primi de la viata, domeniile noastre de activitate, distractie, samd. 

Marturisesc ca experienta mea de un an in UK mi-a resetat standardele, perspectivele, ceea ce imi doresc de la viata, si mi-a starnit o oarecare revolta cu privire la cum o ducem, ca tineri, in Romania.

Cum poți ști dacă ți se potrivește o facultate, o țară, un sistem? Dacă ești pregătit sau informat destul? Probabil, până ajungi acolo, oricum vor exista mereu întrebări. Important e primul pas pe care îl faci. Iar un târg care adună mai bine de 100 de universități pare a fi locul ideal de a afla mai multe. A afla mai multe despre sistemele educaționale, a găsi modalități de finanțare a cursurilor (sunt ferm convinsă că uneori renunți pentru că ai impresia că nu poți face față financiar), a vedea oferta altora. Până la urmă, poate vrei să studiezi un domeniu adiacent, care nu are mare priză aici, dar care are dedicată o întreagă facultate la ei. Din experiența personală de research, știu că Universitatea Leuven din Belgia avea niște cursuri la care doar visam. Apropo de Belgia, miercuri revin cu o poveste frumoasă de acolo 🙂

Tu ai pleca?