2013 fără amânări

Față de alți ani, am început ianuarie fără o listă de planuri bine definită, fără idei care mai de care mai crețe și fără liniuțe cu target predefinit scrise în agendă. Bineînțeles, am câteva planuri – unele legate de viața personală, altele legate de blog (primul dintre ele ar fi transformarea lui într-un domeniu cu .ro – aviz celor care nu știu ce să-mi facă cadou de ziua mea 🙂 ) sau de ForeverFolk, câteva plimbări. Lucruri normale și aparent mici. Elemente esențiale în viața mea, pe de altă parte.

Mi-am propus în schimb, ca începând de acest an să încerc să pun în practică o lecție dobândită pe propria-mi spinare (la propriu) și pe la fel de propriul portofel: să nu mai amân. Anul trecut, cam prin aceeași perioadă, făceam cunoștință cu vreo 4 neurochirurgi (că doar, nu-i așa, o singură părere nu e bună) și cu varianta extremă a unei operații la care nu îmi doream să ajung. Am scăpat, la un cost deloc mic și prin proceduri nu tocmai ușoare – singura parte plăcută în toată povestea asta fiind reluarea antrenamentelor de înot. Și am ajuns în acest punct pentru că – pe modelul dacă nu mor, sigur îmi trece – au trebuit să treacă vreo șase luni și o săptămână în care m-am mișcat mai ceva ca roboțeii din desene animate ca să mă prezint la doctor. Nu spun că ar fi fost mai ușor sau mai ieftin, spun doar că aș fi putut să evit asta.

Anul trecut am amânat multe întâlniri cu oameni care îmi erau dragi. Pentru că nu am timp, pentru că vezi tu sunt attttââââtttt de ocupată, pentru că 1-2-3-1500 de motive (majoritatea plauzibilă). Îmi pare rău, pentru că unele amânări au fost atât de lungi încât oamenii au plecat din țară între timp. Sau pur și simplu a venit rândul lor să amâne. Nu-i judec, la fel cum ei nu m-au judecat, știu doar că am pierdut undeva un aspect important: oamenii de lângă mine sunt forme de Bucurie pură. Iar Fericirea nu o amâni ci te hrănești cu ea până nu simți că explodezi. Depozitele ei trebuie să-ți ajungă în timpuri de mai grele.

Anul trecut m-am amânat pe mine, de prea multe ori. De mâine re-încep să mănânc sănătos. De mâine sunt mai atentă la cei din jur. De mâine am mai multă grijă de mine. Și am uitat că tot amânându-mă pe mine, nu o să mai am nimic de oferit celor de lângă mine. Și nici mie.

Am greșit tot spunând mâine, sperând că mâine o să am dispoziția, banii, sau energia necesară de a face ceva, și am ajuns să trăiesc într-un viitor ipotetic uitând să mă bucur de Azi și Acum. Am realizat asta la un moment dat și am început să lupt împotriva amânării. Nu știu cât am reușit, nu știu cât voi reuși. Știu doar că îmi doresc să trăiesc Prezent, alături de oamenii care sunt în același timp verbal ca mine.

E o plan pentru anul acesta. De el, la urma urmei, se leagă toate celelalte.

(PS: pauză de gândire și mulțumire oamenilor care mi-au suportat amânările și au fost acolo atunci când am revenit)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s