Folk altfel. Seri acustice la Mignon.

Lansare-Bucuresti-20-octPe Make l-am suspectat de încăpățânare atroce cam la vreo 5 minute după ce l-am cunoscut, iar în anii ce au trecut suspiciunea s-a dovedit a fi fost una bine fondată. Încăpățânarea omului Marius Matache (indiferent că vorbim despre cercetător, artist, coleg de site sau prieten bun) are de-a face cu structura sa. De om perfecționist, care crede că lucrurile pot fi mereu ”mai” decât sunt în prezent.

Scriu acum despre omul care a așteptat o groază de timp până și-a lansat albumul, nu pentru că nu avea piesele pregătite, ci pentru că ansamblul nu arăta așa cum și-l imagina. Despre cel care face ca ForeverFolk să rămână un site de referință în nișa sa, care știe să întindă o mână de ajutor la nevoie, dar și te tragă de mânecă sau să trimită două palme metaforice atunci când ai tendința să derapezi de pe traseu. Omul datorită căruia am ajuns să fac parte dintr-o echipă extrem de mișto, din cauza căruia mi-am cunoscut o parte din oamenii foarte apropiați și de la care am învățat multe despre muzică și artă și drumuri.

Ei bine, Make (așa cum îi mai spunem din când în când) avea o idee creață încă de acum vreo 6 ani. Pe vremea aceea, ca să facem content pentru site ne plimbam (în grup sau separat) prin cam toate cârciumile din București unde se cânta folk. Și erau multe, pentru că vorbim de perioada când săptămânal cluburile găzduiau undeva la 10-15 seri de folk. Și la modul realist, din cauza serilor de FolkFrate din Iron City am ajuns eu să scriu și despre alții.

Personal, după vreo doi ani ajunsesem la un punct de saturație și cam de atunci concertele la care merg nu mai sunt 5-6 pe lună, ci vreo 10-15 pe an (referire strict la concertele de folk). Motivele erau destule: sonorizări proaste, fum și tuse, artiști nebăgați în seamă de public, masa de lângă care făcea filosofie-de-pub în loc să se bucure de concert (că doar de-aia plătise bilet).

Și tot de atunci țin minte primele discuții despre cum ar fi dacă ar fi. Dacă oamenii ar avea posibilitatea să meargă la un concert de folk ca la teatru. Într-un spațiu nu foarte mare, cu sonorizare bună, în care mesajul de pe scenă să se transmită frumos și coerent.

Între timp, lucrurile s-au mai schimbat. Concertele din București nu mai sunt la fiecare pas, au apărut serile la Excelsior sau la Elisabeta, poate pe alocuri publicul a învățat să respecte artiștii. Cu toate acestea, încăpățânarea a rămas. Un spațiu confortabil, nu cu foarte multe locuri (tocmai pentru a nu depersonaliza concertele), în care artiștii din folk să poartă vorbi și altfel cu publicul.

Din încăpățânarea asta bună și frumoasă au ieșit ”Serile acustice la Mignon”. Au debutat pe 6 octombrie, cu o seară în care scena i-a aparținut lui Make. Din motive de sănătate, am lipsit. Sursele zic că a fost bine. Dar vă propun să ne vedem la cea de-a două ediție (și vor mai fi, și vă voi mai da întâlnire periodic acolo 🙂 ).

Lansarea albumului Să mor frumos, să bată vântul a lui Liviu Nechita este mai mult decât un concert. Este o ocazie să vedeți un om care ajunge rar acasă (Liviu locuiește în Italia), dar vine mereu purtându-și dorurile și emoția. Iar albumul poartă cu el marca unei prietenii dincolo de timp, fiind un omagiu al artistului Liviu față de artistul și poetul Dan Giosu, plecat prematur dintre noi.

Concertul se întâmplă luni, 20 ocotombrie – la Teatrul Mignon din București. Biletele costă 30 de lei, iar rezervările se pot face pe adresa contact@teatrulmignon.ro sau la telefon 0726.243.907.

PS: pentru a evita și eschiva acuzațiile de elitism și alte cele, țin să precizez că nu am nimic împotriva concertele din cârciumi, ci doar mă bucur că încăpățânarea lui Make ajută la a demonstra că se poate și altfel. Asta pe lângă faptul că aceste concerte pot aduce și alt public, unul care poate nu s-ar simți la fel de confortabil la un concert de bar. Între noi fie vorba, o dată pe lună sau cam așa oricum mă dau peste cap să ajung în Iron City la FolkFrate, că doar acolo a început toată povestea asta a mea prin folk. Doar că cele două povești nu se suprapun, se completează. Și e bine că e așa.

Săptămâna viitoare

Blogul intră în concediu. De data asta nu medical (din fericire 🙂 ), ci de plăcere. Am negociat cu mine mai devreme dacă să iau leptoapa cu mine, am decis că mai bine nu, pentru a avea timp pe îndelete să mă bucur de locuri și oameni noi.

Nu știu însă cum se face că tocmai săptămâna viitoare se întâmplă în București niște lucruri frumoase, susținute de oameni care îmi sunt dragi tare. Vi le spun mai jos, cu rugămintea să mergeți și să îmi povestiți cum a fost. Îmi scrieți în comentarii sau ieșim la o cafea, sperând că până atunci o să fie vreme bună de stat la terasă 🙂

1) Luni se întâmplă premiera spectacolului Pelicanul. Un spectacol a cărui avanpremieră am urmărit-o cu sufletul în pumni, și de unde am rămas cu întrebarea când e prea devreme să te trezești la realitate. Un spectacol în care tragismul are doza necesară de umor și în care personajele sunt atât de legate pe scenă că ai impresia că au scris împreună povestea. 14 aprilie, ora 19:30, Teatrul Mignon. 

2) Marți, prietenul Marius Matache aniversează 10 ani de cântat. Ne știm cam de pe la jumătatea lor și dacă aveți impresia că să faci asta de atât timp e ușor…ei bine, eu vă spun că nu. Cu toate astea, atunci când vrei să crești, când lucrezi cu oameni profesioniști și ești dispus să înveți în permanență, ajungi să te maturizezi, să concretizezi proiecte, să reinventezi modul de a spune o poveste din chitară și versuri. Toate acestea sunt lucruri pe care le-am învățat de la Make. Eu îi spun La mulți ani și aici (i-am spus și pe 8 aprilie, când a fost data exactă a primului concert din Big Mamou). Povestea celor 10 ani o găsiți la el pe blog. Bonus pentru cine ajunge la concert: invitatul special al serii este Dan Byron. 15 aprilie, ora 20:30, club Puzzle

3) Joi – altă premieră, care combină cele două activități de mai sus (teatrul și muzica). Pescărușul.Ultimul Act este un spectacol de teatru-concert în regia lui Carmen Lidia Vidu, una dintre acele persoane care au adus teatrul contemporan în zona accesibilă publicului, prin spectacole multimedia. Spectacolul este inspirat de clasica piesă a lui Cehov, și este o combinație de muzică (de la operă la rock), dans contemporan și teatru, ce dorește să aducă în fața publicului o oră de iubire și emoție. Îl recomand nu numai datorită concertului, ci și pentru actorul Istvan Teglas. Și mai ales pentru muzică, interpretată de Cătălina Antal, o soprană pe care e musai să o auziți cântând. Nu numai pentru vocea ei (că doar nu degeaba e soprană 🙂 ), ci pentru că e unul din acei oameni care își pun sufletul în fiecare notă.

Gândul bun de joi

Vin rar pe aici, din motive vag obiective şi extrem de subiective, dar asta nu înseamnă că nu am timp să mă bucur de ceea ce se întâmplă în jurul meu. Doar că săptămâna trecută mi-am petrecut-o printre cutii, ceea ce mi-a tăiat orice urmă de drag de a mă aşeza în tinhnă la birou să scriu. Iar acum sunt în perioada de tatonări cu noua casă, să văd unde e locul unde se aşează inspiraţia cel mai bine 🙂

Scriu repede, să nu cumva să se facă vineri până îmi aşez cuvintele în pagina de blog. Şi nu prea ştiu cum să fac introducerea, aşa că trec direct la subiect.

Gândul bun de joi e un videoclip. S-a lansat oficial duminică şi îi aparţine prietenului Make.

Mă bucur pentru piesă, mă bucur că dincolo de concerte prin ţară, la un an de la lansarea albumului încă are energie să caute ceva nou care să bucure ascultătorii. Sau să câştige unii noi. Şi mă bucură alegerea piesei. Printr-o întâmplare, e una din piesele lui Make care îmi sunt tare dragi. Bine, nu chiar din întâmplare, ci pentru că eu cred sincer că măcar o dată am trecut prin momentul în care ne-am dorit să lăsam explicaţiile raţionale la o parte pentru o emoţie care să ne umple sufletul.

Alb-negru, ca să puneţi voi culori din gândurile voastre bune de joi.

Şi felicitări Make şi Radu (omul din spatele videoclipului, cel cu montaj şi chestii din astea tehnice şi, din când în când, coleg de scenă cu Make).

5 lucruri bune de făcut/văzut/savurat

Cu liniuțe, să nu vă pierdeți în detalii 🙂

  • până joi, 12 decembrie, puteți merge să vă faceți un minunat #PortretDeFamilie, în ediția 2013.

Sărbătorile de iarnă încep anul acesta la Foto Union cu un cadou: cărți poștale cu familiile voastre, de trimis pe adresele postale ale prietenilor și rudelor. Adunați-vă familiile, prietenii dragi sau colegii, iar noi vă facem cadou cîte un portret. Sub formă digitală, dar și de print.

 

Locul e unul de poveste, îl știu din vară, de când l-am remarcat într-o dimineață, în drumul spre birou și se numește Ceainăria Lelia. Orele sunt la ceas de seară, deci aveți timp la dispoziție (mai exact între 18 și 21). O să vă placă, e o un cadou altfel, atât pentru cei din imagine cât și pentru cei care-l primesc. Mai jos mostra de anul trecut, cu Mama-din-bucate 🙂

oana duma3

 

 

  • Până vineri, 13 decembrie, se strâng cutiile-daruri pentru campania #ShoeBox 2013, o inițiativă ce a devenit deja tradiție. Tradiție se pare că a ajuns și la mine la birou, unde oamenii deja ambalează cutii, mi le așează cuminți lângă perete, se sfătuiesc ce să cumpere. Mai jos ce am strâns anul trecut, anul acesta vrem să fie și mai multe. E un gest aparent mic, dar care o să vă ofere un motiv în plus de zâmbet. Și o adevărată provocare în a alege ce poate intra sau nu într-o cutie pentru un copil căruia îi lipsesc mereu prea multe.

Fotografie0564

  • Luni, 16 decembrie. Concertul de iarnă al Alinei Manole. Unul în care piticii lasă loc colindelor, în care vine și Moș Crăciun, cu invitat. În Puzzle, un loc simpatic unde se întâmplă lucruri la fel. Un mod bun de a lua o pauză de la alergatul bezmetic după cadouri, închideri de an și alte cele, și de a pune cap-la-cap sentimente și povești de suflet. Cu nume deștept ales, pentru că trebuie. Epilog, adică 🙂

  • Tot luni, 16 decembrie, la Teatrul Mignon, prima piesă regizată de draga mea Amalia. Nu e o piesă ușoară, nici una extrem de amuzantă. Dar e una care de pune față în față cu anumite stări de singurătate și realizate iluzorie în care sigur te vei recunoaște.

Deseori Neobservat vine cu un artificiu, în sensul în care transformă un spectacol cu un singur   protagonist, într-unul în care protagonistul se dedublează atât din interior către exterior, cât şi  invers. Istvan Teglas şi Cristian Gheorghe sunt unghiuri şi nuanţe ale aceluiaşi personaj, Leo  Auberg. Muzica de pian de pe fundal, scârţâitul vinilului, dar şi jocul de lumini (trei becuri care  se sting şi se aprind într-un ritm halucinant) accentuează atmosfera minimalistă. Restul e doar   poezie.

  • Iar miercuri, 18 decembrie, într-o altă ceainărie cu poveste (Green Tea, pe numele ei), Marius Matache pune la cale o Poveste de Iarnă. Pentru Make a fost un an plin de experiențe muzicale, și-a lansat albumul, iar multe orașe din țară au devenit Hoinare prin Piața Matache, cu fiecare oprire-concert în ele. Povestea se încheie în cadru restrâns (ceainăria are 40 de locuri), cu piese pe care chiar voi le puteți alege. 

 

In rest,  nu m-am pitit pe sub vreun copac plin de zăpadă în munți și nici nu am intrat în hibernare (cu toate că mi-ar prinde bine). Sunt pe aici, vă salut cu drag și sper să aveți timp să vă bucurați de lucruri frumoase. Pentru voi și pentru cei de lângă.

 

Introducere în alchimia toamnei

Să ne înțelegem: mie nu îmi place toamna în mod special. Dacă astenia de primăvară reușesc să o fentez profitând de zile mai lungi și cer oarecum senin, cea de toamnă mi se așează cuminte pe sub piele și mă transformă. Nu îmi plac zilele din ce în ce mai scurte, sunt meteodependentă și zilele cu ploaie au grija principală să mă deprime crunt, aș fi în stare să plâng la orice film siropos și mă trezesc extrem de greu atunci când nu pot vedea soarele furișându-se pe ferestrele multe ale balconului, iar partea cea mai proastă este că aș dormi vreo 20 de ore din 24, motiv pentru care mobilizarea de a nu face acest lucru îmi mănâncă orice urmă de energie pozitivă.

Ce legătură au toate acestea cu alchimia? Păi, absolut niciuna. Doar că, pe lângă acest mix de stări, există partea plină a paharului. Cea pe care mă strădui să o văd și să o înțeleg, de cele mai multe ori prin ochii celor de lângă mine. Toamna timpul curge așezat, și încă nu e atât de frig încât să te ascunzi în casă. Poți învăța să apreciezi savoarea unui ceai pentru gustul și poveștile pe care le aduce, mai degrabă decât pentru a te încălzi. Toamna se concretizează proiecte de vară, se așează sentimente frumos în rafturi, se fac provizii de voie-bună, savurată pe îndelete, nu între două plecări. Toamna, dacă ai ochi să vezi, poți primi cadou cele mai frumoase întâlniri. Și se culeg, cu grijă, ciorchini din ceea ce ai semănat o vară întreagă.

Și la urma urmei, despre asta e vorba în Alchimia toamnei. Despre a așeza în rafturi frumos orânduite rânduri de oameni frumoși și proiecte aparte. Și de a pune altele în minte, să ai ce să crești în mijloc de iarnă friguroasă.

Matache-Poclitaru-webAlchimia toamnei este seara de muzică și poezie pe care Marius Matache și Sorin Poclitaru o pregătesc, pentru voi, pe 28 octombrie, la Excelsior. Un spectacol care să adune toate stările astea contradictorii despre toamnă și să le așeze pe una din cele mai frumoase scene pe care am văzut-o.

Pe Make l-am cunoscut tot toamna. Mai exact de ziua lui, acum aproape 6 ani. Prin nu mai știu exact de împrejurare am fost cărată la el la concert (da, avea concert de ziua lui în Big Mamou, și am mâncat și din tortul sărbătoritului, cu toate că habar n-aveam cine e 🙂 ). Atunci am plecat acasă cu gândul am să-mi bag pe bucăți toate mințile în cap. Tot atunci, am ascultat-o prima oară pe Alina Manole. Două întâlniri muzicale deloc întâmplătoare. Din cauza lui (frumos și cinstit din partea mea ar fi să spun datorită lui) am ajuns să scriu pe ForeverFolk. Și să îmi cunosc siameza.

În timpul ăsta care a trecut, am așteptat lansarea de album și de la el am învățat că e mai bine să aștepți pentru a putea prezenta un produs de calitate, decât să te arunci înainte, precum un berbec. L-am văzut în ipostaza de artist, de șef-de-trib (la ForeverFolk), de profesor (ioi, ce șoc am avut la primul concert la care cineva l-a salutat cu bună seara, domnule profesor), de prieten bun să ajute dar și să ofere o palmă de redresare la nevoie, de om. Un om pe care nu pot decât să îl respect pentru că întotdeauna a dorit să facă ceva mai mult. Chiar dacă asta a însemnat să își asume riscuri.

Sorin îmi e drag de când am primit, via mail, vreo două poezii de-ale lui. Nu știu cum poate omul ăsta să fie când umorist, când cinic-ironic, când romanțios până la cer și înapoi, dar trece prin toate stările acestea natural și farmecă prin ele. Iar faptul că unele dintre piesele de suflet lansate în folk în ultimii ani sunt pe versurile lui nu face decât să îmi confirme ipoteza. L-am vizitat și la Humor, la a lui Cooperativă, și știu că am rămas aproape șocată de atâta ospitalitate și zâmbet sincer. Între timp, drumurile ni s-au intersectat de câteva ori, i-am citit poeziile mai pe îndelete și m-am bucurat de fiecare revedere.

Dacă veniți la concert, puteți face și o faptă bună, pentru că cei doi vor pune la vânzare albumul Hoinar prin Piața Matache (semnat Marius Matache) și cartea de poezii Amalgam (semnată de Sorin Poclitaru), la prețul de 30 de lei, iar jumătate din sumă va merge către Vlăduț, un bebe care are nevoie de un zâmbet. Detalii aici.

Și pentru că un spectacol pus la cale de doi nebuni frumoși nu poate avea decât o promovare după chipul și asemănarea lor, aflați următoarele:

– dacă sunteți bloggeri și vreți o invitație dublă la concert – nu trebuie decât să spui ce însemnă pentru tine alchimia toamnei, pe Blogal Initative.

– dacă vreți bilete, dar nu aveți timp să ajungeți la casierie, nicio problemă. Le livrează Make cu SMART-ul (nb: livrările se fac între 15-17 octombrie, așa că mai aveți doar câteva ore să dați un mail 🙂 )

– dacă aveți deja bilete și vreți să fiți speciali la concert – pe ForeverFolk avem concurs care pune la bătaie tricoul oficial al evenimentului Alchimia toamnei, ce apare într-un tiraj limitat

În rest, zic să ne vedem cu bine pe 28, să descifrăm împreună Alchimia toamnei.

Sponsori: Hello HotelsDomeniile SâmbureştiAqua Carpatica

Parteneri: Blogal Initiative, BitDefender/Parteneri media: Radio România Actualități, RFI România, ForeverFolk, Adevărul24FUN, ArtAct Magazine

Biletele sunt disponibile la casieria Teatrului Excelsior (Str. Academiei nr. 28) și online pe www.bilete.ro