România. Un pic de magie. Și 6 pași pentru a o descoperi.

Biroul de azi.

Pentru a descoperi extra-ordinarul este nevoie de un strop de voință. Pentru a găsi magia, e nevoie să crezi în ea. Pentru a ieși din gri, e nevoie să te tragă de mânecă cineva, să-ți aducă aminte că trăiești într-un loc în care Frumosul e la un pas de tine. Vezi tu, România are partea ei de extra-ordinar, de magie și este, cu siguranță, inegalabilă. Depinde de tine să ai răbdarea să o cauți, să ai credința că drumurile uneori proaste conduc nu în gol, ci spre minuni, și dorința de a spune mai departe poveștile sale și mai ales de a le păstra intacte.

Dimineața. Alba Iulia.

Dimineața. Alba Iulia.

M-am îndrăgostit de România pe drumuri. Nu în orașul meu natal, nu în București (cu toate că ambele au partea lor de magie în povestea mea), ci mergând la festivaluri, plecând pur și simplu la întâmplare, căutând evadarea – pentru că știam că o dată cu ea va veni plăcerea unui loc, a unui om, a unui peisaj care mă transformă.

Dacă ai obosit, dacă nu mai crezi, dacă te-ai plafonat în gri, iată mai jos ghidul meu cu pași simpli, pentru a descoperi România – aceea altfel, aceea pe care să o iubești și să vrei să o protejezi. Și câteva imagini care să te convingă. Iar dacă și tu ai locurile tale magice, cele care ți-au schimbat un pic din viață, care ți-au adus un strop de zâmbet sau o tonă de liniște, Bucovina și EcoRom te ajută se la împarți cu ceilalți, cu ajutorul aplicației Inegalabila Românie. Și te provoacă să le protejezi, pentru ca povestea lor să fie și unor generații viitoare.

InstagramCapture_4265ebf8-7238-4c61-863d-6a6da3abb277_jpg

Sa pornim la drum

1) Închide televizorul, lasă telefonul în buzunar și ieși din casă. Știu, canapeaua e comodă, a început poate programul acela care îți e drag și poate suferi așa, de un pic de lene. Doar că de la știri, România o să-și pară haotică, iar de la geam o să o vezi preponderent gri. Ceea ce o face egală cu ceea ce văd și cei de la scara de lângă. Primul pas e legat de zona de confort și de dorința de a ieși din ea.

2) Deschide ochii. Obișnuit cu aceleași drumuri, cu aceleași locuri, cu aceeași oameni, ai tendința să cazi în plafonare. Copiii găsesc rutinele noastre extraordinare tocmai pentru că privesc mereu lumea prin ochelarii curiozității. Încearcă și tu. S-ar putea să ai parte de surprize plăcute.

3) Încrede-te în instinct, nu neapărat în hartă. Cele mai frumoase locuri din România le-am descoperit pentru că am văzut un drum ce părea interesant la dreapta sau la stânga. E posibil să nu ajungi la timp la capătul final al drumului, dar tocmai acesta e farmecul României fără egal și al Călătorului dornic de povești – posibilitatea de a nu le căuta acolo unde sunt la vedere pentru toți ceilalți, ci în colțuri ascunse. Acelea sunt cele mai valoroase comori.

4) Dă-ți timp. Și când Harry Potter a învățat să facă vrăji, a avut nevoie de timp să le stăpânească, chiar dacă instinctul îi spunea ce are de făcut. Dacă vrei să descoperi ceva nou, trebuie să îți dai timpul să faci asta. Să ai răbdarea de a merge mai încet, și nu mereu în goană, să crezi în frumos, să nu te dezamăgească unele bucăți de gri de care o să te mai lovești din când în când.

5) Bucură-te de oamenii din drum. Și învață de la ei și din poveștile lor. Pentru că dincolo de peisaje fabuloase, România Inegalabilă e formată din oameni. Oamenii care știu istoria locurile pe unde treci, oameni cu pasiuni, oameni care iubesc bucata lor de verde mai mult decât familia, oameni care impun respect, oameni care te transformă. Renunță în călătoriile tale la a te concentra pe ce vrei tu și ascultă poveștile lor. O să vrei să te întorci, și vei învăța ceea ce anii de școală nu au reușit.

6) Respectă locul și omul. Poate cu asta trebuia să încep. E regula de aur a descoperirii Frumosului de lângă tine. Să pleci fără așteptări. Să nu judeci după aparențe. Să acorzi respectul pentru natură, păstrând-o curată și pentru om, păstrându-i demnitatea.

Garantez rețeta asta. Și dacă o încercați și nu iese vă rog să îmi spuneți. Poate găsim împreună o soluție să o îmbunătățim.

Pentru tine cum e România inegalabilă?

Articol înscris în campania Blogal Initiative – De ce este România inegalabilă pentru tine? 

(toate imaginile din articol sunt din arhiva personală)

Danemarca în cinci zile (2)

Sau întâlnirea cu orașul pe care îl iubești fără să îl întrebi de ce.

 Aarhus (a doua oprire)

Prima zi din Aahus a început cu o ploaie de zile mari și o vreme care îți trimitea orice urmă de chef de ieșit din casă înapoi în moțul patului. Așa că am băut cafea ore în șir, am descoperit ceva muzică daneză și ne-am mai așezat un pic poveștile în ordine. Asta până pe la prânz, când a binevoit și vremea să ne lase să ieșim din casă.

Cel de-al doilea oraș al Danemarcei m-a făcut să îl iubesc din primele minute petrecute pe străzile lui. Pe malul unui canal, între două clădiri vechi, cu terase, plin de oameni care purtau un fel de zâmbet ascuns în ei, m-a dus cu gândul la Sibiu. Și am știut că nu are legătură cu locul, neapărat (cu toate că ambele au străzi centrale pavate și case vechi recondiționate), ci cu starea. În Aarhus respiri energie bună. Din aia de îți dorești să o iei la pachet, pentru acasă.

Apropo de similitudinile cu Sibiul, am aflat că Aarhus o să fie capitală culturală europeană în 2017. Și că are, undeva lângă oraș, un fel de ”Muzeu Astra”. Cu singura diferență că cel din Danemarca e unul în care casele sunt populate, și poți asista la tot felul de demonstrații despre cum se făceau lucrurile altcândva. Ăsta e unul din locurile unde îmi pare rău că nu am ajuns, dar programul e de la 10 la 16…și noi am aflat asta pe la 15:30 :). Muzeul se numește Den Gamble By.

Și tot din capitolul ”ar-fi-fost-frumos-dar-poate-vedem-altădată” – ARoS Aarhus Art Museum. O clădire nouă, construită însă cu atâta grijă față de ce are pe lângă ea că nu pare deloc ieșită din peisaj. Cred că asta e unul din cele mai frumoase lucruri în Danemarca – faptul că au multe construcții noi, cu design aparte, dar pe care reușesc cumva să le integreze în spațiul ce cuprinde zeci de clădiri istorice. Muzeul acesta are în vârf de tot un cerc în culorile curcubeului, de unde poți vedea panorama orașului la 360 de grade. Lunea e închis, dacă vă întrebați de ce nu am ajuns acolo 🙂

Și dacă tot era soare și senin, într-un final, am fugit și până la malul mării. Care mal al mării e aproape tare de Aarhus, așa că mai toată lumea din oraș vine în parcul de lângă la alergat. Am aflat de la Luciana (româncă stabilită pe tărâm danez) că oamenii se antrenează acolo în grupuri și că vara au loc concursuri. Contrastul dintre verde și albastru te trimite la plimbare printre gânduri, iar dacă vrei să mai visezi un pic poți traversa și merge în vizită în grădinile ce aparțin Palatului Marselisborg. Palatul e reședință de vară a Reginei, dar când nu e ea acolo grădinile sunt deschise pentru public. Din auzite (evident, Regina și-a găsit să vină la Palat exact când eram eu în zonă 🙂 ), sunt spectaculoase.

Chiar fără să le văd, o plimbare pe pajiște, apoi pe malul mării, apoi prin pădure și din nou la mal de mare, completează starea-de-bine pe care o respiră Aarhusul.

Plus că în Aarhus am descoperit cel mai simpatic magazin posibil, pe numele lui Tiger. Un loc de unde poți pleca acasă cu suveniruri drăguțe, la prețuri rezonabile și unde m-am pierdut vreo oră și ceva admirând cutii, cutiuțe, agende, și tot felul de jucării.

La urma-urmei, despre asta e vorba în Aarhus. Să-ți dai voie să pierzi timp printre rafturi cu oameni, câștigând la final de zi un somn bun și mai multe povești care să te bucure când nu mai ai concediu.

(prima oprire a fost la Copenhaga)

Danemarca în cinci zile (1)

Că așa am văzut-o eu 🙂

Prima oprire: Copenhaga.

Probabil singurul loc în care mi-aș fi dorit să mai stau vreo două-trei zile, pentru a vizita un pic din muzee, castele și altele de genul. Că partea pe care o vezi din exterior o vezi într-o zi-lumină, așa cum a demonstrat experiența la fața locului.

Ne-am trezit aruncate undeva, la vreo jumătate de oră de centrul Copenhagăi, pe la 8 dimineața. Prima întâlnire: pereții de șantiere pictați în fel și chip și bicicliștii. Cu aceștia te întâlnești peste tot, de la doamne în fuste având poșete în coș, la copii ce merg cuminți în urma părinților, orașul (ca și toată țara de altfel) este un loc în care a nu folosi bicicleta ca mijloc de transport e un fel de excentricitate nepermisă. Evident, pentru acest lucru, Danemarca intra la capitolul țări mișto, a căror infrastructură aș dori să o văd implementată în București.

Revenind la gardurile din jurul șantierelor – într-un mod neprevăzut, Copenhaga e plină de ele, se pare că au în plan extinderea rețelei de metrou – cea mai mișto chestie este că ele sunt folosite în fel și chip. Fie că sunt pictate, fie sunt folosite pentru diverse expoziții foto ale unor organizații care le folosesc util pentru a își transmite mesajul, fie sunt transformate radical. Așa cum este Happy Wall. Un perete cu bucățile căruia te poți juca. Evident, ne-am scris numele și ne-am pozat 🙂 Ca doar eram două de Oana la plimbare.

Dacă ai noroc de o zi senină – și noi am avut – cel mai fain mod de a descoperi Copenhaga este să iei centrul ei la pas. Străduțe pavate, case cochete, magazine în fel și chip, dar fără a te sufoca. Din loc în loc, terase mici și cochete. Asta dacă te împaci cu vântul care nu e tocmai prietenos în țara asta. Ce m-a fermecat pe mine cel mai tare: atelierul Built-a-Bear – un loc unde îți poți construi propriu urs de pluș și magazinul Disney. Evident, oamenii ceva mai serioși vor trebui să caute altceva 🙂 Oricum, zona se numește Strøget, e de fapt o stradă care pleacă de lângă primărie, are 1 km și ceva și vreo încă câteva străduțe adiacente, ce formează partea cea mai interesantă a centrului de oraș.

Varianta cea mai simplă să vedeți Copenhaga e să o vedeți de sus. Dat fiind că au un fel de politică prin care casele nu sunt construite pe înalt, nici măcar nu trebuie să urcați la sute de metri. E deajuns să mergeți în Turnul Rotund (Rundetaarn, pe limba lor) – pe care cu siguranță îl reperați dacă sunteți deja prin centrul. Nu de alta, dar e cea mai înaltă ”clădire”. Turnul are 36 de metri, a fost construit la începutul secolului 17, ca centru de astronomie și bibliotecă. Motiv pentru care, pentru a ajunge sus, nu urci scări, ci doar un drum luuuuunnnggg în spirală. Adică mergi 210 metri pentru a ajunge la o înălțime de 36.

Și pentru că a trecut de prânz, parcă ai vrea să te odihnești un pic. Acum e momentul să te îndrepți Nyhavn, adică spre micul port din interiorul orașului. De aici poți lua o barcă care să te plimbe pe canalele Copenhagăi preț de vreo două ore (sfat prietenesc: primele două, trei locuri de bilete sunt la preț dublu fața de cele care nu sunt chiar în față, așa că nu te repezi la prima barcă 🙂 ). Ești și plimbat, îți povestește o tanti pe unde mergi, vezi castelul Reginei, Mica Sirenă (care, by the way, e chiar mică 🙂 ), o clădire ce va fi bibliotecă și care aduce cu opera din Sidney (pentru că are același arhitect), case colorate și multe-multe bărci recondiționate. Ce cred că ar fi de văzut, apropo de bărci și apă, dar nu am ajuns: muzeul de ambarcațiuni vikinge (e în Roskilde, la vreo jumătate de oră cu trenul de Copenhaga). 

Iar dacă tot ați ajuns până aici, după tur puteți merge să vizitați Christiania. De departe, cel mai controversat loc care atrage turiști în Copenhaga, Christiania este ”orașul liber” din Copenhaga, cu aproximativ 1000 de locuitori și vreo 500 000 de vizitatori anual.

Povestea sa începe în 1971, cu o gaură făcută în gardul din jurul unei unități militare. Zona a ajuns să fie cunoscută ca Pusher Street, iar de acolo se putea achiziționa hașiș sau marijuana (dar nu alte droguri). Astăzi, o parte din cei care au făcut primele găuri în gard încă locuiesc în zonă, în acest mic sat ce are o viață independentă de a orașului.

Casele sunt construite din lemn sau tot felul de materiale neconvenționale (sticle de plastic, bucăți de metal aruncate de prin diverse alte obiecte), totul este extrem de colorat iar senzația că ai ajuns într-o lume paralelă este permanentă. Ca vizitator, trebuie să respecți trei reguli simple: să nu alergi, să nu faci poze și să nu vorbești la telefon în timp ce mergi la plimbare pe acolo.

Altfel, locul nu mi s-a părut deloc amenințător (cu toate că media daneză l-a prezentat deseori ca fiind un loc în care violența e la ea acasă), din majoritatea cafenelelor se aude câte un band cântând life, oamenii merg după timpul lor. Iar în Christiania timpul mai mult stă decât merge. Din motive obiective și evidente – vedeți regulile de mai sus – nu am nicio poză de acolo. Doar una, de peste drum. Asta așa ca să vă faceți o idee.

În rest, acum e timpul de o pauză și de mâncare bună. Asezonată în mod evident de un Carlsberg, că doar ești la el acasă 🙂

Noapte bună!

La plimbare. Virtuală.

Pe vremea când anunțam că blogul intră în concediu medical din motive de migrene puternice, domnul Natural (un simpatic, de altfel, de prin Craiova, pe care nu îl cheamă așa, ci Daniel Botea ) mi-a trimis cadou o leapșă plimbăreață. Adică un leac numai bun, atunci când oricum singura activitate pe care ți-o permiți fără un efort prea mare este statul și visatul cu ochii pe pereți. Între timp au trecut și migrenele, subsemnata vă scrie acum din bucătăria cea nouă cu vedere spre parc, și blogul începe încet-încet să dea semne că vrea să mai fie băgat în seamă. Și cum începe să mai fie și cer senin, și aer respirabil, cam așa vin și gândurile de ducă printre ideile mele.

Iacătă întrebările cu care vin leapșa la pachet, cu răspunsurile aferente. Aștept idei și recomandări, că atunci când e vorba de plimbări e ca atunci când e vorba despre cărți în cazul meu: nu sunt niciodată prea puține pe lista de făcut în viitor 🙂

1). Ce locuri noi ați vrea să vizitați în 2014? 

Păi prima pe listă e Danemarca. Unde încă nu știu ce și cum voi vizita, dar am o tiză bună prietenă care își are casa în zonă, așa că mă bazez pe indicațiile ei. Știu sigur că vreau să ajung în locul unde se unesc două mări (Marea Baltică și Marea Nordului), dar cam atât.

Urmează un plan măreț de vară cu Budapesta și Praga la pachet. Și nu mă supăr dacă spre finalul anului ajung la Viena. Nu că nu îmi place să mă plimb prin România, că am descoperit atâtea locuri faine în ultimii ani încât sunt sigură că ar mai fi. Doar că simt nevoia să mă plimb un pic și pe la alții. Apropo de plimbări în România, sper să ajung la Mediaș și la Timișoara. E al treilea an la rând când îmi propun, poate de data asta e cu noroc 🙂

Cam asta am în cap acum, sunt sigură că o să am parte de surprize pe parcurs, dar nu mă plâng, știu că orice plimbare aduce cu sine locuri faine și oameni asemenea.

2). Ce locuri în care ați mai fost aveți pe lista de vacanță?

Și uite așa din primul răspuns rezonez cu Daniel, pentru că primul loc pe care l-aș revizita cu mare drag e Thassos. Mi-aș mai dori să ajung în Apuseni (pentru că am prins gustul anul trecut, în cele trei zile petrecute acolo), la Sibiu (pentru că e orașul de care nu mă satur niciodată și nicicum), vreo trei zile în Piatra Craiului, și musai o săptămâna la Paris (pentru că l-am văzut din scurt și știu sigur că aș mai avea ce vizita). Bine, toate acesta nu tot în 2014 că deja lista e cam lungă și zilele de concediu sunt cu număr limitat 🙂

P1040777

3). Dacă ar fi să recomandați cuiva o destinație de vacanță externă și una internă, care ar fi acelea?

La vacanțe externe trebuie să recunosc că opțiunile mele sunt oarecum limitate. Majoritatea vacanțelor mi le-am petrecut pe la noi, iar o parte din ieșirile în afară au fost de weekend, ceea ce mă face să am întrebări cu privire la cum s-ar potrivi la o destinație de vacanță. Așa că revin la Thassos (fie și pentru că e unul din locurile acelea cu multă-multă liniște și stare de bine). Iar la noi aș recomanda Sibiu, Delta și Apusenii. Asta așa, doar primele idei care îmi vin în cap 🙂

DSCN2430

Leapșa cu dor de ducă fuge la plimbare către cine dorește și are chef de visat cu ochii pe pereți în mijloc de februarie 🙂

(sursă foto 1 , foto 2 și 3 sunt din arhivă personală)

Pe urmele argonauților în Dobrogea

În perindările noastre prin Dobrogea am găsit panoul afișul acesta:

IMG_0756

Proiectul (a cărui durată de implementare a acoperit 24 de luni și s-a încheiat anul acesta) a pornit de la ideea de a promova traseul turistic Constanța – Istria – Cheile Dobrogei și de a oferi turistului dornic de aventură posibilitatea unei oferte care să nu se rezume la plaja-nisip-soare. Ce-i drept, dacă în Cheile Dobrogei am ajuns acum câțiva ani (culmea, în același grup 🙂 ), zona dinspre Năvodari spre ele te servește cu un peisaj aparte. Bucăți de munți, zone unde te simți în deșert, dealurile pline de eoliene și liniștea de care te izbești de fiecare dacă când o să cobori din mașină, fac din excursie un moment de care îți aduci aminte cu drag.

Traseul turistic urmăreşte promovarea următoarelor obiective: Rezervaţia Biosferei Delta Dunării – Grindul Chituc, Grindul Lupilor, Complexul lagunar Razim-Sinoe, Rezervaţia ornitologică Histria-Sinoe, Refugiul ornitologic Corbu-Nuntaşi-Histria; Cheile Dobrogei, Gura Dobrogei, Masivul Geologic Cheia, Situl arheologic Cetatea Histria, Biserica “Sf. Nicolae” din satul Istria, Peştera-locuire Sf. Ioan Casian, Mănăstirea Sf. Ioan Casian.

Panoul găsit de noi ține mai mult de întâmplare decât de urmărirea traseului. Șoferul responsabil a văzut un drum la stânga, i s-a părut interesant și ne-am trezit în fața unei viitoare mănăstiri (că locul nu arăta a fi terminat). Așa am realizat că suntem în apropierea uneia dintre peșterile de pa hartă și ne-am aventurat în găsirea ei. Spun aventurat pentru că drumul nu este marcat până acolo, singurul indiciu fiind panoul de mai sus. Noroc cu tanticile de mănăstire care ne-au spus pe unde să urcăm.

Cum-necum, fără a avea habar de inițiativa de a promova turismul în zonă, am constat că am făcut mare parte din traseul argonauților, singura dilemă rămasă fiind…ce căutau argonauții în Dobrogea? (na: argonauții sunt niște personaje mitice și îi reprezintă pe cei 50 de marinari care au plecat alături de Iason în căutarea Lânii de aur, pe corabia Argos)

Conform unei legende locale, Iason şi argonauţii săi ar fi poposit în Tomis după ce fuseseră trimişi în Caucaz să fure Lâna de Aur. Urmăriţi de flota regelui Colhidei, Aietes, l-ar fi tăiat în bucăți pe fiul acestuia, până atunci ţinut ostatic la bord, pentru a-l obliga pe rege să caute şi să adune resturile în vederea ceremoniei funerare, dând astfel argonauţilor timpul necesar pentru a fugi spre Bosfor. Poetul Ovidius, care fusese exilat la Tomis, a rescris legenda lânii de aur, precizând că regele Colhidei, Aeietes, a înmormântat rămăşiţele fiului său la Tomis (sursa)

Și tot în cadrul proiectului s-au realizat și filmulețele documentare de mai jos. Unul prezintă Cetatea Histria, celălalt se axează pe alte puncte de interes de pe traseu. Dat fiind la Histria nu există ghid și panouri informative, iar în peșteri intrarea e la libera alegerea a fiecăruia (noi am ajuns total nepregătiți, așa că am admirat intrarea și…cam atât), inițiativa mi s-a părut mai mult decât bine-venită. Un fel de hai să vedem ce am văzut în vacanță, pe care îl poți savura și la întoarcerea acasă. Bonus: pe site-ul dedicat proiectului se află și un filmuleț cu reconstrucția Cetății Histria in 3D. Și uite așa pietrele printre care ne-am plimbat câteva ore au ajuns să aibă și poveste.