Întâlnire cu o Culoare

Primul lucru pe care îl remarci atunci când o întâlnești este zâmbetul. Îl poartă firesc și pare că se prelungește în toată ființa ei. Care nu e nici pe departe masivă. Poartă cu ea povești. Al ei, ale altora, ale materialelor pe care le lucrează și ale tricourilor mereu surprinzătoare. Nu, nu poți să nu zâmbești și tu. Măcar un  pic.

Intri apoi în atelierul de pe strada cu case vechi. Acolo unde, cândva, se reparau viori. Și brusc crezi că orice visezi poate deveni realitate. Chiar și atunci când strângi gândurile astea într-un borcan. Ai văzut vreodată o cadă veche transformată în canapea? Dar o fereastră pe jumătate spartă care să-ți fie tablou, pe un perete alb? E simplu și deschis la culoare totul. Are colț colorat, numai bun pentru pus gândurile în ordine, înainte de a proba haine.

Pentru că suntem într-un atelier de creație. Diana Ribana e cea care îi scrie povestea, iar două dintre creațiile ei sunt acum în șifonierul meu. Bine – nu chiar al meu, pentru că sunt încă la hotel. Și al doilea lucru pe care îl remarci este lejeritatea cu care povestește că a creat spațiul acesta în o lună. Că a făcut totul din materiale recondiționate în fel și chip. Și realizezi că sunt oameni născuți pentru a construi povești din obiecte. Pentru că le fac să respire în tandem cu ele.

Atunci când mi-a spus Cristina că voi avea ocazia să îmi aleg ceva din hainele unui designer local trebuie să recunosc că am avut așa…un mic semn de întrebare.

Crescută fiind printre mașini de cusut, valuri de materiale și  stofe (în atelierul lui tataie) sau dantele (în camera unde lucra mamaie), am rămas cu un ochi critic asupra a tot ceea ce înseamna lucru la mașina de cusut. Asta dacă tot nu am nici talent, nici mână la croitorie🙂 Dar hainele Dianei spun povești. Zâmbetul ei prinde forme colorate. Iar hainele și accesoriile parcă sunt personaje dintr-o poveste. Și partea distractivă e că le poți face personaje în povestea ta. Sau te poți transforma, cu ajutorul lor, în propriul personaj.

Când am ajuns la hotel am probat din nou hăinuțele pe care le-am ales (le mulțumesc pe această cale consilierilor prin forța împrejurărilor – Bianca, Edi, Cristina🙂 ). Pentru a vedea dacă și cum se potrivesc cu tocurile cărate de la București. Și am știut că poartă cu el un zâmbet mare și o întâlnire frumoasă.

De azi am haine de poveste. Mulțumesc!

Vă las să visați și voi un pic.

Această prezentare necesită JavaScript.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s