Teatru pe pâine

Pe lângă serile petrecute la teatru, la plimbare sau savurând un ceai fierbinte, una din plăcerile vinovate ale toamnei mele se regăseşte în gătit. Totul a început ca o joacă, coptul prăjiturilor fiind pretext pentru încălzirea camerei. Între timp, am ajuns să fac asta pentru oamenii care îmi sunt dragi, să îi chem la mine cu pretextul mâncării pentru a găsi bucăţi de timp în care să scriem poveşti. Gătesc cu drag pentru oameni dragi, şi foarte rar doar pentru mine, pentru că – dintr-un motiv oarecare – ideea de a face mâncare e asociată cu zâmbetele din timpul degustării, cu emoţia pe care o simţi atunci când încerci ceva nou, cu vorbele ce condimentează statul la masă.

Iată de ce piesa Chutney mi-a atras atenţia de la prima vedere. Prezentată drept singura piesă în care actorii şi gătesc şi joacă în acelaşi timp, piesa este inspirată din romanul Kitchen al autoarei japoneze Banana Yoshimoto. Spectacolul promite emoţia pe care o au descoperirile pe care îţi e greu să le exteriorizezi, două personaje care îşi caută moduri de exprimare (mie îmi sună cunoscută problema…), toate desfăşurate în timp ce pe scenă se găteşte. Partea şi mai interesantă este că la final spectatorii vor fi serviţi cu preparatele produse în timpul spectacolului.

Chutney  este un concept al Teatru’LA MASA şi îi are în distriubuţie pe Istvan Teglaş, Valentina Popa şi Vitalie Bichir. Festinul se întâmplă luni, 30.09.13, de la ora 19:30, La mine-n Copac (Lipscani 45), iar eu voi merge nu numai să degust ci să mă şi bucur de o experienţă inedită, iar alături de mine am invitat o bună prietenă, gurmandă tare atât în ale mâncării, cât şi în ale teatrului. Rezultatele vor fi descrise pe larg pe ForeverFolk, zilele următoare.

Pentru că din întreaga distribuţie singurul pe care l-am văzut recent într-o piesă este Istvan (a jucat în Deseori Neobservat), vă las cu ideea lui despre spectacol şi motivaţia unui rol în care vrei, măcar un pic, să te regăseşti.

Eu vreau să fac parte din lucruri în care să mă regăsesc într-un fel sau altul şi pentru că mi-e şi foarte greu uneori să mă înţeleg. De fapt, eu sunt un om foarte clar şi simplu, doar că până când ajungi să faci lucruri, te întâlneşti cu oameni, cu situaţii, şi s-ar putea ca această chestie pe care o ai tu sau o vrei tu să ajungă să devină total altceva şi de fapt tu să nu vrei lucrul ăsta. Cu piesele astea, cum e şi cu „Chutney“, insist să rămână cumva ceva din mine acolo care de undeva din spate vine şi vrea să se arate într-un fel sau altul. Şi în legătură cu spectacolul acesta cred că aşa şi e.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s