Ce s-a ales din ideile lui ianuarie 2014…

Lista lansată în ianuarie 2014. Din care bifăm sau nu, după caz. Fără bilanț pe blog anul acesta, că la 64 de articole scrise nici măcar nu prea am de unde alege 🙂 (și oricum le puteți răsfoi în juma de oră, maxim 🙂 )

  • să îmi fac timp (…)timp de scris, de citit, de ascultat povești – work in progress. ideea a prins contur abia după jumătatea anului, atunci când am conștientizat dureros (fizic și psihic) că dacă nu îmi fac timp pentru mine, atunci nu mai pot face nimic pentru cei de lângă mine
  • să ascult mai mult. și, pe cât posibil, să vorbesc mai puțin. – work in progress care trebuie evaluată de oamenii de lângă mine. am ajuns să țin mai multe pentru mine. cu toate acestea, am vorbit mai mult despre ceea ce simt, cred, despre anumite decizii. tot spre final de an am început să învăț să mă ascult. 
  • să ajung în Danemarca, în primăvară, pe cât posibil  în prejma zilei mele de naștere  – am ajuns. a fost o experiență aparte. nu m-aș întoarce, dar tiza mea cu zâmbet larg mi-a arătat țara asta ca pe o poveste. 
  • să ies din zona de confort mai des. primul pas o să fie în februarie, când – după trei ani de stat în garsoniera simpatică din Dristor – o să îmi pun viața în cutii și o să mă mut. nu, nu mi-am luat casă, ci doar schimb spațiul pe un apartament pe care îl voi împărți cu încă cineva – viața în tei e simpatică, mai ales că acum avem un nou coleg de apartament (sub forma câinelui colegei mele, căruia i-am devenit ”mătușă” 😀 )

SAMSUNG CSC

  • să pun bani deoparte și să mă plimb un pic mai mult. – bani deoparte n-am reușit să am la finalul anului. dar am vizitat Budapesta și Praga, într-o vacanță nu foarte scumpă, dar extrem de simpatică. (mulțumesc, R)
  • să descopăr cel puțin un oraș nou în România. dacă se poate să fie Mediaș sau Timișoara. – se amână pentru anul viitor 🙂 nu prea m-am plimbat în 2014.
  • să îmi cumpăr două cărți pe lună. pentru că timp de un an am citit preponderent de pe ebook reader și îmi e dor de senzația pe care o dau paginile întoarse ale cărților – am cumpărat câte ceva, am citit 32 de cărți (conform Goodreads), majoritatea în print. am descoperit spre finalul anului dorul de a scrie despre ceea ce citesc, așa că planul pentru 2015 e nu numai să cumpăr, dar să și scriu.
  • să accept că lucrurile nu se întâmplă mereu așa cum vreau eu și să nu mă mai concentrez pe trecut, ci pe azi – în teorie sună bine, în practică uneori a te concentra pe azi se poate dovedi un mare bolovan în drum. ocazie cu care am descoperit că e bine ca – măcar din când în când – să lupți pentru ideea de mâine. chiar dacă ea nu o să aibă aceeași formă pe care o vezi azi. de reținut și aplicat mai des la anul.
  • să mă cațăr pe o stâncă – bifat. și a fost un sentiment extrem de mișto. de repetat musai. nu o dată, ci de câteva zeci de ori (doru, vali, ionuț, ruxi, cris – mă bazez pe voi să mă trageți de mânecă pentru asta, da? 🙂 )
  • să mă bucur de ceea ce am și de ceea ce pot face. fără a mai cădea în capcana butoaielor de melancolie. – nu au fost butoaie cu melancolie. au fost căderi abrupte, despre care încă nu simt puterea să povestesc. am trecut peste ele având lângă mine niște oameni minunați care mi-au aratat cum să mă bucur din nou. rămâne pe lista de idei și pentru 2015. 
  • să învăț ceva nou. încă nu știu ce 🙂 – am învățat un job nou, în aceeași companie. pare simplu, s-a dovedit a fi mai complicat decât credeam, dar cu siguranță a venit cu multe lecții la pachet. la anul vreau să învăț să dansez 😀
  • să zâmbesc dimineața, mai ales atunci când mi se pare că e extrem de complicat să fac asta. – cred că trebuie aici să o iau cu pași mici. iar primul ar fi să învăț să mă împac cu existența dimineților, mai ales în perioada septembrie – martie (zona mea gri din an 🙂 ). cu toate că am descoperit niște metode de zâmbet chiar și în plină toamnă. pe-astea din urmă le-aș păstra și pentru 2015 🙂
  • și, așa cum mi-a urat cineva drag, să fac alegerile bune de fiecare dată 🙂 – ceea ce în mod evident nu am făcut :))) dar cel puțin trag linia fiind extrem de liniștită cu fiecare alegere făcută. profesional, personal, emoțional. chiar dacă prin unele dintre ele m-am rănit, prin altele am depărtat oamenii, iar în unele am luat exact decizia pe care nu doream să o iau, dar mi-a fost forțată mâna sau rațiunea.

Cam asta a fost. Pentru 2015 mi-am propus un singur lucru: să nu mai amân. să nu mai fac planuri, ci să întreprind acțiuni. și da, nu o să mai am o listă de idei, ci una cu obiective – din acelea palpabile și tangibile. pentru că am ajuns la final de 2014 să îmi doresc să mă pot măsura cumva și constant că n-am cum.

a fost un an haotic (aș spune greu, dar cred că aș fi mult prea subiectivă). a fost un an în care m-am schimbat. a fost un an în care viețile celor de lângă mine s-au redesenat. și da  – cred că povestea cu ciclurile de viață care se modifică la fiecare 7 ani nu-i chiar balivernă.

așa că…dragii mei, să ne vedem la Anul zâmbitori și împăcați. Cu noi și cu ceilalți. Mai apoi, cam cât de sănătoși este posibil. Apoi, ne putem face listele liniștiți 🙂

Să fiți (cei mai) iubiți!

Anunțuri

Scrisori de la Ziua de Mâine (5)

(Au existat în cadrul Festivalului Ziua de Mâine o serie de momente speciale pe care le-aș fi împărțit cu anumiți oameni. Pentru că așa cum Festivalul a crescut în 10 ani de existența, așa s-au întâmplat și pentru mine niște întâlniri frumoase pe drum, fie la Alba, fie în zona muzicii folk, fie undeva, la acele puncte care te schimbă și te definesc. Prezența mea la Festivalul în cele 4 zile a fost pretext pentru 10 scrisori-amintire. Despre oameni și despre muzică. Între timp, cum am văzut ediția aniversară puteți citi pe ForeverFolk. Nu voi da nume destinatarilor, pot fi la fel de bine adresare oricăruia dintre voi. Iar motivul pentru care unele se scriu abia acum e pentru că uneori e mai ușoară decizia de a scrie o scrisoare, decât aceea de a o redacta și trimite. Iar unele scrisori au fost trimise direct către destinatari. Sunt amintiri care își păstrează farmecul doar păstrate între oamenii care le-au creat).

Dragă O,

Pe noi ne despart multe. Ne-au despărțit alegerile, oboseala, căutările, astăzi ne despart niște sute de kilometri și-un ocean. Poate așa era firesc, dacă stau să mă gândesc bine prietenia dintre noi a pornit de la o despărțire. De-a mea 🙂

Cu toate acestea, există în povestea noastră un sentiment de apartenență și permanență care nu ține loc de toate blocajele impuse de drumurile noastre, indiferent că sunt temporale, spațiale sau emoționale. Și nu, nu cred că are legătură că numele noastre sunt identice.

Pe noi ne-au legat muzica, poezia și nevoia de poveste.

Poate de aceea, Alba Iulia e (și) despre tine. Pentru că întâlnirile cu tine au mereu gustul venirii Acasă, la fel cum drumul (cel lung) spre Alba îl fac mereu cu zâmbetul pe buze știind că mă întorc într-un spațiu în care mă simt în largul meu. Pentru că tu și acest Festival aveți în comun dorința de a găsi fericirea pe drumul vostru, chiar dacă asta înseamnă să muncești cu fiecare an mai mult și cu scopuri mai înalte. Pentru că la Alba Iulia poezia curge firesc prin timp, fără a ține cont de gri și de termene limită.

Există în tine o sete de Viață din care uneori mă hrănesc. La fel cum merg la Alba pentru a îmi încărca energiile. Iar din întâlnirile cu oricare din voi pun mereu ceva deoparte, ca o poveste care să îmi țină de cald în zilele de iarnă.

Draga mea O, acum, când ne despart poate mai multe decât oricând (pentru că e și distanța mai mare), ne leagă dorurile. Ți-am întins un gând bun într-o seară de afterparty din Art Cafe. Poate mai mult decât în recital, te-am văzut acolo, la intersecția unor povești cu și din cântece. Așa cum sunt poveștile noastre. Ca un drum din Vama în București, fără casetofon, și noi cântând-cântând-cântând până la epuizarea versurilor, amintirilor și a destăinuirilor răsărite dintre refrenuri.

Uneori, Festivalul adună oboseli. Le ține departe de ochii spectatorilor, dar le simți în colțuri de scenă, le vezi în cearcăne, le simți printre cuvinte. Nimeni nu (se) plânge. Totul are un scop. Iar finalul nu înseamnă odihnă, ci doar un zâmbet sincer și apoi deja încep pregătirile pentru ediția viitoare. E o construcție continuă. Așa cum ești și tu. Un om care își caută devenirea.

Așa că, la final de scrisoare și de marți cu zăpadă și frig și întuneric (așa cum nu ne place nouă), îți transmit un gând cu un strop de senin cules de la Alba. Cu dor cu tot și cu gândul că în curând ne regăsim Acasă.

Pentru că unele povești trebuie să fie scrise mai departe, chiar și atunci când pare că totul le dezleagă.

Te îmbrățișez cu drag.

Oana

SAMSUNG CSC

Scrisori de la Ziua de Mâine (4)

Dragă P,

Probabil seria asta de scrisori cu iz de amintiri ar fi trebuit să înceapă cu tine. Pentru că din cauza ta scriu gândurile din cetate ca și cum le-aș scrie de acasă. Momentul-cheie: acum trei ani am ajuns la Alba după un drum lung cu autocarul, cu ochii un pic lipiți de somn (am un talent nebănuit de a face nopți albe înainte de a pleca undeva), într-un loc unde erau mulți-mulți oameni și prea puțini cunoscuți. Ne-ai găsit în culise, și ne-ai oferit cel mai cald zâmbet din lume.

Am uitat de oboseală, de drum, de gândurile încurcate cu care venisem. Și așa ai fost tot timpul. Mereu cu o îmbrățișare, cu un gând bun, având grijă să mâncăm, să alegem cele mai bune lucruri din program, să ne simțim ca acasă. Acolo, în casa voastră. Și ai făcut toate astea fără ostentație, ci doar cu darul natural al omului care știe pentru ce muncește și vrea ca din pasiunea lui să împartă cu ceilalți.

Vezi tu, în toată povestea asta cu festivalurile și evenimentele rezultatele sunt măsurate după bucuria și prezența oamenilor din sală. V-am văzut de atâtea ori pe tine și pe D. stând în spatele scenei, cu un ochi pe artist și altul spre public. Indiferent de oboseală, de orele de nesomn, de alergătura din timpul zilei, acele minute vă erau energia necesară să mergeți mai departe. Apoi începeați din nou să alergați de colo-colo, să ne întrebați de-i bine sau rău, să vă împărțiți cu toată lumea uitând de voi.

Doar că oricâți de mulți artiști aduci, oricât de cunoscut îți este brand-ul (pentru că voi faceți din Ziua de Mâine un brand în ceea ce privește evenimente folk), oricât de mulți oameni aud de tine, toate acestea nu se fac fără oamenii care se ocupă de partea cea mai complicată și obositoare a unui festival: organizarea lui. Îți scriu ție, pentru că tu ai fost prima dintre voi care m-a adoptat în Alba Iulia, dar știu că aveți o echipă frumoasă și un pic nebună (că altfel nu îmi explic cum de a-ți ajuns să faceți atâtea în doar 4 zile 🙂 ).

De multe ori, oamenii ar putea trece pe lângă voi fără să știe cine sunteți și cu ce vă ocupați. Poate prea rar cineva se oprește pentru a spune Mulțumesc pentru orele de muncă din spatele festivalului. Acesta, sau altele, că după aceea primă primire ne-ai invitat mereu să ne întoarcem. Ca acasă 🙂

Așa că azi scriu doar să-ți Mulțumesc dragă P, pentru că ne-am revăzut. În același loc unde ne-am cunoscut și sub marca aceluiași eveniment care ne-a făcut să fim iremediabil legați (pentru că îmi asum a vorbi și-n numele colegilor de la ForeverFolk) de Alba Iulia.

Te îmbrățișez din casa mea din București și îmi doresc ca Acasă de la Alba Iulia să fie o certitudine pentru cât mai mulți oameni. La fel cum e Ziua de Mâine.

Cu drag,

Oana

SAMSUNG CSC

(Există în cadrul Festivalului Ziua de Mâine o serie de momente speciale pe care le-aș împărți cu anumiți oameni. Pentru că așa cum Festivalul a crescut în 10 ani de existența, așa s-au întâmplat si pentru mine niște întâlniri frumoase pe drum, fie la Alba, fie în zona muzicii folk, fie undeva, la acele puncte care te schimbă și te definesc. Prezența mea la Festivalul în aceste zile este pretext pentru 10 scrisori-amintire. Despre oameni și despre muzică. Între timp, vă invit să stați cu ochii pe ForeverFolk, atât de Facebook, cât și pe site, pentru a vedea prin ochii noștri cum se simte ediția aniversară. Nu voi da nume destinatarilor, pot fi la fel de bine adresare oricăruia dintre voi).

Scrisori de la Ziua de Mâine (3)

Dragă R,

Scriu din fugă scrisoarea de azi și cu un pic de oboseală acumulată între taste. Ce-i drept, e greu să îți povestesc tocmai ție despre Alba Iulia. Când pe noi ne-au legat mai întâi folkul, mai apoi Sibiul, și nu în cele din urmă edițiile precedente petrecute aici.

Ai avut mereu grijă de mine și de nervii mei – mereu zbuciumați de amoruri mai mult sau mai puțin elocvente sau de munca împinsă la extrem. Ai găsit mereu o vorbă bună. Un concert care să mă aducă cu picioarele pe Pământ. Un motiv destul de bun să nu renunț. La scris, la voie bună, la prietenii.

Îți scriu tocmai ție pentru a îți mulțumi. De reîntâlnirea cu Alba Iulia și de prietenia care încă ne leagă. Și azi, pentru articolul ăsta. Care știu că ți-a dat emoții și pe care știu cu cât drag l-ai construit, și la care mă voi întoarce cu drag atunci când o să vreau să caut starea de acum.  Mai apoi vreau să-ți mulțumesc pentru tăria cu care crezi în frumosul din spatele unor scene ce uneori par pline de figuri gri, pentru visele pentru care crești, pentru că încă ai grijă de mine.

Azi mergem împreuna să descoperim Interioarele lui Andrieș. Și nici nu mă pot gândi la un om mai bun cu care sa fac asta.

Să rămâi mereu un pic visătoare, dragă R.

Cu drag,

Oana

SAMSUNG CSC

(Există în cadrul Festivalului Ziua de Mâine o serie de momente speciale pe care le-aș împărți cu anumiți oameni. Pentru că așa cum Festivalul a crescut în 10 ani de existența, așa s-au întâmplat si pentru mine niște întâlniri frumoase pe drum, fie la Alba, fie în zona muzicii folk, fie undeva, la acele puncte care te schimbă și te definesc. Prezența mea la Festivalul în aceste zile este pretext pentru 10 scrisori-amintire. Despre oameni și despre muzică. Între timp, vă invit să stați cu ochii pe ForeverFolk, atât de Facebook, cât și pe site, pentru a vedea prin ochii noștri cum se simte ediția aniversară. Nu voi da nume destinatarilor, pot fi la fel de bine adresare oricăruia dintre voi).

Scrisori de la Ziua de Mâine (2)

Dragul meu A,

îți mulțumesc că acum mult timp, când ne-am cunoscut, mi-ai povestit o noapte întreagă despre istoria muzicii folk și rock din Ro. E drept, eu speram o îmbrățișare, un moment de tandrețe, nu o lecție de istorie. Și doar îți spusesem că nu cred în detalii și nu rețin decât prea rar amănuntele care fac diferența. Cred că a fost noaptea de povești în care eu am tăcut cel mai mult. Ceea ce te complimentează mai mult decât vei înțelege vreodată, pentru că în preajma ta aveam mereu grijă să nu spun prea multe.

Noaptea aceea, între povești și audiții (aveai un pickup nou și discuri pe care numai tu știi din ce buzunare la scoteai), s-au născut liniile unor preferințe muzicale, disponibilitatea de a asculta mereu cu inima deschisă, de a trece prin genurile muzicale senin, fără a le eticheta niciodată a fi albe sau negre, și gândul de a întâlni niște oameni.

Aseară am făcut una dintre cele mai dragi fotografii. Cea cu minunea de om care se numește Dan Andrei Aldea. Unul dintre oamenii care își conturaseră silueta în noaptea aceea cu fum și vin alb sec. O întâlnire care m-a emoționat mai mult decât credeam. Cu un om din dragul de muzică curge firesc, pentru că a trecut de pasiune și a ajuns la interiorizarea ei atât de puternic că a ajuns să-l definească.

Dragul meu A, îți mulțumesc că mi-ai povestit cândva. Chiar dacă astăzi sunt aproape sigură că am putea trece unul pe lângă altul fără a ne (mai) recunoște, fotografia de mai jos e (și) din cauza ta. Iar momentul de emoție pură de ieri e marca unor minute de fericire pe care m-am bucurat să le redescopăr la Ziua de Mâine.

Să ai grijă de tine și de poveștile tale. Și mai ales să le dai mai departe, cine știe pentru cine vor mai marca începutul unor mari fericiri.

Cu drag,

Oana

SAMSUNG CSC

(Există în cadrul Festivalului Ziua de Mâine o serie de momente speciale pe care le-aș împărți cu anumiți oameni. Pentru că așa cum Festivalul a crescut în 10 ani de existența, așa s-au întâmplat si pentru mine niște întâlniri frumoase pe drum, fie la Alba, fie în zona muzicii folk, fie undeva, la acele puncte care te schimbă și te definesc. Prezența mea la Festivalul în aceste zile este pretext pentru 10 scrisori-amintire. Despre oameni și despre muzică. Între timp, vă invit să stați cu ochii pe ForeverFolk, atât de Facebook, cât și pe site, pentru a vedea prin ochii noștri cum se simte ediția aniversară. Nu voi da nume destinatarilor, pot fi la fel de bine adresare oricăruia dintre voi).