Povești de weekend

Acum o săptămână povesteam cuiva că aștept weekend-ul cu nerăbdare. Visam deja cu ochii deschiși cele două zile în care voi sta cu telefonul preponderent închis, în care mă voi afunda în cada cu spumă parfumată, și în care voi vedea atâtea seriale și filme încât să zic că-mi ajung pentru următoarele trei luni. Nu a fost așa. Dar a fost mult mai bine 🙂

Am stat și m-am jucat o zi întreagă cu lipici, cartoane și panglici. În casa mea și, mai apoi, în vizită la Siameză. Ce-a ieșit puteți vedea într-un album pe Facebook. Ce vă pot spune sigur e că le puteți achiziționa pe 1 decembrie, la Talcioc Urban pentru Matei. Sunt făcute cu drag și răbdare, răbdare de care nu m-ați putea bănui dată fiind agitația mea constantă. Sunt colorate (unele) și aproape de sărbători (altele). Sunt cu idei venite prin telefon, via mama mea, sau cu indicații de la Raluca, atunci când aveam impresia că povestea nu se leagă. Și dacă nu vă pasionează felicitările, mergeți la Talcioc, totuși. Vă așteptă o grămadă de minunății, toate pentru a îl ajuta pe Matei. Vă aștept apoi să-mi spuneți ce v-ați luat 🙂

Duminică m-am plimbat pe la metrou. Cu scop precis de a ajunge la Universitate și a vedea bloggeri acustici. Concertele astea de pe peron au un farmec aparte (la fel ca și piesele de teatru, aduse de cei de la Masca în proiectul Orașul de sub oraș). Și serios acum, de câte ori pe an ai posibilitatea să dansezi pe un peron fără ca lumea să se uite strâmb la tine? 🙂 A fost frumos, cu energie multă și bună, cu oameni zâmbitori, cu părinți și-ai lor copii care se opreau să asculte, și provocator dacă mă iau după Make, care spunea că un astfel de concert e greu fie și pentru că publicul ți se schimbă constant la fiecare 10 minute. Cei de la Masca au adus cu ei și fotografiile din TFB2, și nu pot spune că nu m-am bucurat să găsesc și una dintre cele semnate de mine pe acolo 🙂

Și dacă tot aveam atâta energie, m-am dus să mai adun puțină de la Poveste cu îngeri. În timp ce o așteptam pe Bogdana, m-am plimbat printre copii, am stat de vorbă cu câțiva oameni mișto și care sunt atât de ferm convinși că există lucruri bune și mentalități care pot fi schimbate că i-aș fi luat acasă, am lecturat cu interes un copac plin cu postit-uri pe care erau înșirate dorințe de copii, am băut ceai, i-am urmărit cu coada ochiului pe Cristi și Radu în timp ce prindeau în portrete bucăți de inocență, sau am stat pur și simplu să ascult povești (cu una dintre ele revin zilele următoare). Mi s-a făcut brusc dor să-mi doresc să văd o stea căzătoare.

Așa bine mi-a fost că m-am hotărât brusc ca în loc să mă întorc acasă în Dristor să mă duc la cină acasă la Ploiești. Noroc că sunt trenuri dese și ajung repede. Mi-am fericit fratele cu echipament de înot și m-am bucurat să fiu răsfățată puțin. Cât să îmi închei weekend-ul ferm convinsă că uneori e mai bine să ieși din zona de confort și să permiți celor din jurul tău să te ajute să zâmbești. Cam atât cât să începi săptămâna cu frumos și plin.

Voi, ce-ați mai făcut zilele astea? 🙂

TFB2* – Și au trăit fericiți…

Mă îndrăgostesc repede și des. De locuri, de oameni frumoși, de stări. Îmi amintesc cu zâmbetul pe buze de trăiri nebune și de momente aparte, mă hrănesc din ele și le dau mai departe sub formă de cuvinte. Că așa știu cel mai bine.

Se zice că o dată, dar nu foarte de mult – ba chiar destul de aproape dacă încă putem înșira pe o ață desfășurarea evenimentelor – într-un oraș gri și agitat, doi împărați pricepuți într-ale fotografiei (unul deține Palat, celălalt cultivă Lanul de Secară) și aliați sub denumirea de Foto Union au convocat câțiva cavaleri și câteva domnițe pentru a îi duce să vadă cum e viața de om liber.  Zână bună în povestea noastră a fost Dacia Plant, cu tincturi magice și prafuri de plante ce se transformau în ceaiuri aromate. Maestru de ceremonii – Mugur Pop – un om înalt cu vorba domoală și cu atâta cunoștințe despre cai, daci, plante și alte instrumente magice ale naturii că trebuie să-l cunoști ca să poți înțelege de ce ne-a fermecat.

Povestea a decurs frumos, cu trenuri de noapte și dimineți senine. Cu plimbări la pas sau pe cal. Cavalerii și domnițele nu s-au duelat, ci s-au împrietenit și împărații i-au învățat despre lumea fotografiei cu experimente la fața locului. Și ar părea că totul a fost o amintire frumoasă, ca o dragoste subită și trăită intens, căci ei s-au întors în orașul mare și gri, la viața din spatele calculatoarelor și la visul de a fi cândva, din nou, liberi. Din fericire, povestea noastră continuă frumos, căci am sentimentul că ne-am întors toți de acolo cu dragul de a trăi fericiți. Din lucruri simple, nu din nu știu ce formule de alchimie ori filosofie.

Și pentru că a împărți e cel mai frumos mod de a păstra poveștile este să le dai mai departe, vă invităm la expoziție. Începând de pe 14 noiembrie, cu ora 19, la Teatrul Masca se va deschide prima expoziție de fotografie colectivă a unor bloggeri. Adică domnițele și cavalerii din povestea de mai sus 🙂  Detaliile le găsiți aici, iar expoziția va fi deschisă până pe 4 decembrie.

Concluzia e în titlu. Cam atât pentru azi 🙂

TFB2* – tabăra de fotografie pentru bloggeri, locul de unde am tot scris povești prin bucătăria mea online.

Dilemele de marți seară

Se spune despre el că s-a născut pe plaiuri grecești, laolată cu zeii și poveștile despre oameni, valori, și trăiri extreme. Se plimba atunci țanțoș, prin spații în aer liber, construite special pentru a îi face vocea auzită. Se lupta cu oamenii și avea rol de educator într-o cultură în care filosofia se îmbina cu politica, și mitul cu pașii zilnici prin cetate.

A fost, zică-se prin istorii diverse, ornament scump pentru clasele nobile, și prieten de nădejde pentru cei care vroiau să evadeze din cotidian. A fost hulit de unii, răsturnat de alții, descris în fel și chip. A smuls deopotrivă lacrimi, hohote de râs și ropote de aplauze, și fiecare secol care i s-a așezat pe frunte a adus cu sine cel puțin o legendă. Să-l fii omorât telefoanele și viața petrecută în fața calculatorului? Oamenii care întrebați dacă au timp de el, răspund din ce în ce mai des că nu se poate? Prea desele sale schimbări de imagine și de interpretare?

Continuă lectura