O zi bună la Sibiu

Te trezești la cât vrei. O să vezi, aici ai nevoie doar de câteva ore de somn pentru a îți simți bateriile încărcate. De parcă energia oamenilor din jur îți face somnul mai bun. Tragi draperia, sunt semne de cer senin. Balerini, o rochie comodă, laptop-ul în spate. 15 minute de plimbare până în centru. Hai fie, poți lua și taxiul. Aici dacă o cursă face 7 lei vei primi rest. Să nu te șochezi, e normalitate!

…..

Pardon Cafe. Cum intri, mergi în față de tot. Masa din dreapta are priză. Și vedere la geam, dacă te hotărăști să ridici ochii din telefon sau laptop. Capuccino vienez și apă plată. Mail, blog, mai citești ce s-a mai scris. Fata care ți-a adus cafeaua a auzit când vorbeai la telefon că nu ai mâncat dimineață și-ți aduce o farfurie cu biscuiți. Din partea casei să te țină până la prânz (râzi pentru că exact te gândeai la un post despre oamenii faini pe care i-ai cunoscut aici și dacă mai apar mulți ca ea o să fie roman).  Te uiți pe program, faci planul mental, între timp realizezi că ți-e aproape foame și niște oameni simpatici se văd la cafea în Piața Mică.  E cald afară acum, dar parcă prea arde soarele. Cred că o să plouă.

??????????

…..

Mâncare bună la prânz. Azi e zi când lași la o parte salatele, apa plată și iaurturile. Ciorbă de burtă și papanași. E bine dacă ai pe cineva de-al zonei să te îndrume unde. Noi am avut-o pe Nebuloasa și am fost fericiți (unde noi înseamnă Raluca, Ioana, Chinezu, Victor, Ruxa, și un băiat din Oradea al cărui nume nu l-am reținut pentru că nu mă pricep la asta). Recursiv fericiți🙂 Acum poate să înceapă ziua.

…..(moment de ploaie scurtă petrecut în taxi – se poate trece peste)…..

Liniște. Intră în Biserica Evanghelică încet și așează-ți gândurile printre vitralii. Și apoi absoarbe muzica gospel ca un burete. Las-o să curgă prin tine firesc, nu-ți pune întrebări, nu căuta infinitul. E emoție simplă care curge dinspre ei spre tine și nu e cazul să îți fie frică de ea. Ba din contră. O să vezi că la final zâmbești. Și că vrei să mergi și mâine. IDMC Gospel Choir cântă până duminică, deci ai timp să îi asculți.

…..

Ploaie. Care își sparge norii brusc în capul tău când ești în mijlocul Pieței Mari căutând o terasă anume. Peste momentul acesta e recomandat să treci la adăpost sau cu o umbrelă la îndemână.

…..

Faci pe cineva fericit. Poți, de exemplu, să iei două bilete pe care le-ai primit cadou și să le dai mai departe. Frumos e să fie și o piesă bună, că doar de-aia e dar. La mine a mers alegerea, am făcut o domniță blondă zâmbitoare. Solidaritate s-a numit piesa unde a mers ea. S-a întors de acolo cu sentimentul că e bine să râzi uneori de toate absurditățile unei Românii mereu în schimbare, iar în același timp să te înfiori un pic de realitatea imediată a acestor situații.

 …..

O întâlnire memorabilă. Marius Manole e nebunul perfect, care te răvășește și a cărui privire îți rămâne prinsă în gânduri. E naiv și candid uneori, ca orice nebun respectabil. E plin de toate formele negre ale gândurilor ce merg dintr-o lume  (realitatea spectatorului) în altă lume (realitatea nebunului) și de oboseala cumplită de a jongla între ele. În cele din urmă o alege pe cea în care se simte mai confortabil. A lui. Însemnările unui nebun e o piesă care te ia și te lovește de un perete. Și apoi te asurzește cu muzica nebună produsă de vioara lui Alexandru Bălănescu – jumătate perfect închegată a vorbelor lui Manole. Te va răvăși un pic, nu e ușor să urmărești evoluția nebuniei. Dar merită.

Mâine la ora șapte, se va întâmpla un fenomen ciudat: pământul va încăleca luna…luna e o sferă așa de delicată încât oamenii nu pot trăi acolo. Acolo trăiesc acum numai nasurile. De aceea nu ne mai putem vedea nasurile. 

…..

Ia o pauză. Ai nevoie, pentru că ultimele aproape două ore te-au prins în jocul lor iar acum ai nevoie să respiri adânc. Și să te bucuri de (aparenta) normalitate în care îți petreci ziua. Te gândești cui să recomanzi piesa. Nu care cumva să uiți de ea, cu toate că îmi vine greu a crede. E un moment bun să mergi la hotel, să îți adidași uscați și geacă. Seara e răcoare.

…..

Mergi în Piața Mare. E multă lume, știu. Dar o vă vezi și tu, ca și mine, că aici masele mari de oameni nu poartă în ele agitația celor care aleargă în contratimp. Sunt prezențe firești, ca și tine, părtași umili în Dansul zmeilor.Lupta dintre bine și rău, Ileana Cosânzeana, balaurul, sunt în fața ta. Nu joacă teatru, ci aruncă flăcări. Dans inițiatic și muzică cu iz de Iele și Paparude, chiar dacă amplificată și reinterpretată. Ritual străvechi văzut azi, cu ochii măriți și cu senzația că ai trăit un moment în care ai călătorit printr-o legendă. Și apoi, când totul s-a terminat, ia aminte că ai participat la un spectacol-premieră, la întâlnirea dintre două trupe (Crispus și Cobzality).

…..

Pardon Cafe. Aceeași masă. De data asta pentru povești cu un om drag. Fără cafea (dacă te uiți atent în meniu, o să vezi lângă rubrica dedicată scris: Cafea…cea căreia sibienii îi spun cafia. Nu se prea bea…siara). Vin roze și gânduri bune. Ca după zi plină cu spectacole faine, cu oameni simpatici, cu locuri noi, cu emoție din plin. Realizezi că ești un om norocos și fericit. Măcar pentru câteva clipe. Iar puterea de a evada în lumea lor, de a trăi emoțiile, de a te bucura de ele pe deplin este cea care îți dă certitudinea că nu ai de ce să evadezi în alte moduri. Pe scurt, te ferește de nebunie.

…..

Bună dimineața! Poveștile merg mai departe! 

(exceptând foto 1, restul fotografiilor sunt preluate de pe site-ul oficial al Festivalului)

2 gânduri despre &8222;O zi bună la Sibiu&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s