Danemarca în cinci zile (1)

Că așa am văzut-o eu🙂

Prima oprire: Copenhaga.

Probabil singurul loc în care mi-aș fi dorit să mai stau vreo două-trei zile, pentru a vizita un pic din muzee, castele și altele de genul. Că partea pe care o vezi din exterior o vezi într-o zi-lumină, așa cum a demonstrat experiența la fața locului.

Ne-am trezit aruncate undeva, la vreo jumătate de oră de centrul Copenhagăi, pe la 8 dimineața. Prima întâlnire: pereții de șantiere pictați în fel și chip și bicicliștii. Cu aceștia te întâlnești peste tot, de la doamne în fuste având poșete în coș, la copii ce merg cuminți în urma părinților, orașul (ca și toată țara de altfel) este un loc în care a nu folosi bicicleta ca mijloc de transport e un fel de excentricitate nepermisă. Evident, pentru acest lucru, Danemarca intra la capitolul țări mișto, a căror infrastructură aș dori să o văd implementată în București.

Revenind la gardurile din jurul șantierelor – într-un mod neprevăzut, Copenhaga e plină de ele, se pare că au în plan extinderea rețelei de metrou – cea mai mișto chestie este că ele sunt folosite în fel și chip. Fie că sunt pictate, fie sunt folosite pentru diverse expoziții foto ale unor organizații care le folosesc util pentru a își transmite mesajul, fie sunt transformate radical. Așa cum este Happy Wall. Un perete cu bucățile căruia te poți juca. Evident, ne-am scris numele și ne-am pozat🙂 Ca doar eram două de Oana la plimbare.

Dacă ai noroc de o zi senină – și noi am avut – cel mai fain mod de a descoperi Copenhaga este să iei centrul ei la pas. Străduțe pavate, case cochete, magazine în fel și chip, dar fără a te sufoca. Din loc în loc, terase mici și cochete. Asta dacă te împaci cu vântul care nu e tocmai prietenos în țara asta. Ce m-a fermecat pe mine cel mai tare: atelierul Built-a-Bear – un loc unde îți poți construi propriu urs de pluș și magazinul Disney. Evident, oamenii ceva mai serioși vor trebui să caute altceva🙂 Oricum, zona se numește Strøget, e de fapt o stradă care pleacă de lângă primărie, are 1 km și ceva și vreo încă câteva străduțe adiacente, ce formează partea cea mai interesantă a centrului de oraș.

Varianta cea mai simplă să vedeți Copenhaga e să o vedeți de sus. Dat fiind că au un fel de politică prin care casele nu sunt construite pe înalt, nici măcar nu trebuie să urcați la sute de metri. E deajuns să mergeți în Turnul Rotund (Rundetaarn, pe limba lor) – pe care cu siguranță îl reperați dacă sunteți deja prin centrul. Nu de alta, dar e cea mai înaltă ”clădire”. Turnul are 36 de metri, a fost construit la începutul secolului 17, ca centru de astronomie și bibliotecă. Motiv pentru care, pentru a ajunge sus, nu urci scări, ci doar un drum luuuuunnnggg în spirală. Adică mergi 210 metri pentru a ajunge la o înălțime de 36.

Și pentru că a trecut de prânz, parcă ai vrea să te odihnești un pic. Acum e momentul să te îndrepți Nyhavn, adică spre micul port din interiorul orașului. De aici poți lua o barcă care să te plimbe pe canalele Copenhagăi preț de vreo două ore (sfat prietenesc: primele două, trei locuri de bilete sunt la preț dublu fața de cele care nu sunt chiar în față, așa că nu te repezi la prima barcă🙂 ). Ești și plimbat, îți povestește o tanti pe unde mergi, vezi castelul Reginei, Mica Sirenă (care, by the way, e chiar mică🙂 ), o clădire ce va fi bibliotecă și care aduce cu opera din Sidney (pentru că are același arhitect), case colorate și multe-multe bărci recondiționate. Ce cred că ar fi de văzut, apropo de bărci și apă, dar nu am ajuns: muzeul de ambarcațiuni vikinge (e în Roskilde, la vreo jumătate de oră cu trenul de Copenhaga). 

Iar dacă tot ați ajuns până aici, după tur puteți merge să vizitați Christiania. De departe, cel mai controversat loc care atrage turiști în Copenhaga, Christiania este ”orașul liber” din Copenhaga, cu aproximativ 1000 de locuitori și vreo 500 000 de vizitatori anual.

Povestea sa începe în 1971, cu o gaură făcută în gardul din jurul unei unități militare. Zona a ajuns să fie cunoscută ca Pusher Street, iar de acolo se putea achiziționa hașiș sau marijuana (dar nu alte droguri). Astăzi, o parte din cei care au făcut primele găuri în gard încă locuiesc în zonă, în acest mic sat ce are o viață independentă de a orașului.

Casele sunt construite din lemn sau tot felul de materiale neconvenționale (sticle de plastic, bucăți de metal aruncate de prin diverse alte obiecte), totul este extrem de colorat iar senzația că ai ajuns într-o lume paralelă este permanentă. Ca vizitator, trebuie să respecți trei reguli simple: să nu alergi, să nu faci poze și să nu vorbești la telefon în timp ce mergi la plimbare pe acolo.

Altfel, locul nu mi s-a părut deloc amenințător (cu toate că media daneză l-a prezentat deseori ca fiind un loc în care violența e la ea acasă), din majoritatea cafenelelor se aude câte un band cântând life, oamenii merg după timpul lor. Iar în Christiania timpul mai mult stă decât merge. Din motive obiective și evidente – vedeți regulile de mai sus – nu am nicio poză de acolo. Doar una, de peste drum. Asta așa ca să vă faceți o idee.

În rest, acum e timpul de o pauză și de mâncare bună. Asezonată în mod evident de un Carlsberg, că doar ești la el acasă🙂

Noapte bună!

Un gând despre &8222;Danemarca în cinci zile (1)&8221;

  1. Holaa!

    Drăguţ ghidaj prin Copenhaga🙂 Cred că lumea bicicletelor ar fi singura mea şansă ca să mă hotărăsc să urc pe biciclete şi să învăţ să o stăpânesc🙂 Cum a fost Carlsbergul?😀
    Seară veselă!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s