Povești de weekend

Acum o săptămână povesteam cuiva că aștept weekend-ul cu nerăbdare. Visam deja cu ochii deschiși cele două zile în care voi sta cu telefonul preponderent închis, în care mă voi afunda în cada cu spumă parfumată, și în care voi vedea atâtea seriale și filme încât să zic că-mi ajung pentru următoarele trei luni. Nu a fost așa. Dar a fost mult mai bine 🙂

Am stat și m-am jucat o zi întreagă cu lipici, cartoane și panglici. În casa mea și, mai apoi, în vizită la Siameză. Ce-a ieșit puteți vedea într-un album pe Facebook. Ce vă pot spune sigur e că le puteți achiziționa pe 1 decembrie, la Talcioc Urban pentru Matei. Sunt făcute cu drag și răbdare, răbdare de care nu m-ați putea bănui dată fiind agitația mea constantă. Sunt colorate (unele) și aproape de sărbători (altele). Sunt cu idei venite prin telefon, via mama mea, sau cu indicații de la Raluca, atunci când aveam impresia că povestea nu se leagă. Și dacă nu vă pasionează felicitările, mergeți la Talcioc, totuși. Vă așteptă o grămadă de minunății, toate pentru a îl ajuta pe Matei. Vă aștept apoi să-mi spuneți ce v-ați luat 🙂

Duminică m-am plimbat pe la metrou. Cu scop precis de a ajunge la Universitate și a vedea bloggeri acustici. Concertele astea de pe peron au un farmec aparte (la fel ca și piesele de teatru, aduse de cei de la Masca în proiectul Orașul de sub oraș). Și serios acum, de câte ori pe an ai posibilitatea să dansezi pe un peron fără ca lumea să se uite strâmb la tine? 🙂 A fost frumos, cu energie multă și bună, cu oameni zâmbitori, cu părinți și-ai lor copii care se opreau să asculte, și provocator dacă mă iau după Make, care spunea că un astfel de concert e greu fie și pentru că publicul ți se schimbă constant la fiecare 10 minute. Cei de la Masca au adus cu ei și fotografiile din TFB2, și nu pot spune că nu m-am bucurat să găsesc și una dintre cele semnate de mine pe acolo 🙂

Și dacă tot aveam atâta energie, m-am dus să mai adun puțină de la Poveste cu îngeri. În timp ce o așteptam pe Bogdana, m-am plimbat printre copii, am stat de vorbă cu câțiva oameni mișto și care sunt atât de ferm convinși că există lucruri bune și mentalități care pot fi schimbate că i-aș fi luat acasă, am lecturat cu interes un copac plin cu postit-uri pe care erau înșirate dorințe de copii, am băut ceai, i-am urmărit cu coada ochiului pe Cristi și Radu în timp ce prindeau în portrete bucăți de inocență, sau am stat pur și simplu să ascult povești (cu una dintre ele revin zilele următoare). Mi s-a făcut brusc dor să-mi doresc să văd o stea căzătoare.

Așa bine mi-a fost că m-am hotărât brusc ca în loc să mă întorc acasă în Dristor să mă duc la cină acasă la Ploiești. Noroc că sunt trenuri dese și ajung repede. Mi-am fericit fratele cu echipament de înot și m-am bucurat să fiu răsfățată puțin. Cât să îmi închei weekend-ul ferm convinsă că uneori e mai bine să ieși din zona de confort și să permiți celor din jurul tău să te ajute să zâmbești. Cam atât cât să începi săptămâna cu frumos și plin.

Voi, ce-ați mai făcut zilele astea? 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s