De partea cealaltă a sistemului de învățământ

În fiecare an, de ceva veri încoace, ne panicăm de nivelul învățământului din ce în ce mai scăzut, vizibil în rezultatele din ce în ce mai slabe la examenele de bac. La fiecare sesiune de titularizări, televiziunile vuiesc despre notele de 2 și 3 luate de potențialii profesori care ne vor educa copiii, frații, nepoții. Sunt furtuni mediatice periodice, ce ne acaparează posturile pe blog, orele de prime-time și dezbaterile la cafea. Sunt prea multe lucruri care nu merg bine, prea puțini oameni dispuși să schimbe ceva. Aici, la fel ca în spitale, dezvoltare agricolă, jurnalism sau politică.

Sunt vânătoare de perspective altfel. Am început să scriu aici tocmai pentru că am o încredere considerată naivă de unii, nebună de alții, în lucruri frumoase și în oameni care pot face ceva să schimbe lucrurile. Oameni pe care nu îi vezi la televizor, oameni care nu or să apară niciodată la știrile de la ora 7 (și nici măcar la alea de la ora 5), dar care cred în ceea ce fac. Cu dedicație și încredere în visele lor, uneori prea îndrăznețe, dacă ne ghidăm după parametrii sociali setați de o societate mereu gri. Ne spunea Mugur la un moment dat, în tabără, că ceea ce face poate părea puțin în ochii unora. Dar o ploaie măruntă și venită la timpul ei e mereu mult mai benefică decât o tornadă. Diferența sunt rezultatele.

Duminică, când am ajuns la sediul Asociației ROI, dincolo de copii care păreau a fi la fiecare pas, m-au întâmpinat zâmbetele membrilor din asociație, pline de calm și de energie bună. M-au plimbat puțin prin stupul lor atât de liniștit de lângă Cișmigiu (nu știu despre voi, dar eu pot găsi un loc liniștit chiar dacă e populat cu 20 și ceva de juniori care se se joacă). Erau peste tot, pregătiți cu o poveste, cu creioane de colorat sau cu baloane, cu o ceașcă de ceai sau cafea, sau cu turtă dulce, pentru cei mici și cei mari. Se vedea, așa cum am mai avut ocazia să văd în cazul oamenilor care se dedică unui vis frumos, plăcerea de a se bucura de ceea ce fac împreună. Și sunt sigură că erau și ei obosiți, sau cu probleme acasă.

Pe Andreea am îndrăgit-o de când am intrat și ea dansa înconjurată de copii. Pentru că e tunsă șui, la fel ca mine 🙂 Și mi-am permis să o acaparez cinci minute să-mi povestească despre un proiect ROI de suflet. Așa am auzit, pentru prima oară, de ZBURD. Proiect demarat în februarie anul acesta și care se desfășoară și pe parcursul anului școlar 2012/2013.

Despre ce e vorba? Despre ideea că se poate schimba ceva în învățământ. Dacă nu prin metode tradiționale, prin pregătiri și meditații pentru care (prea) mulți părinți nu au bani, sau prin mai știu eu ce idei crețe venite de la Ministerul Educației, atunci prin punerea tuturor factorilor implicați la un loc într-un mediu care să le dea posibilitatea de a se dezvolta împreună. Educația prin coaching – căci despre acesta vorbim în acest proiect – aduce la un loc echipe de voluntari formate din părinți, elevi, profesori și reprezentanți locali sau ai mediului de afaceri, sprijinite de un antrenor (aici intră în poveste membrii ROI 🙂 ). Echipele sunt cele care desenează împreună modalități prin care școala respectivă poate crește, stabilesc obiectivele și modul cum le vor implementa. Antrenorii le ghidează în tot acest proces. E o aplicare cât se poate de practică a zicalei aceleia cu mai bine îl înveți să pescuiască, decât să-i dai un pește. Chiar dacă durează mai mult, uneori se poate dovedi a fi mai complicat, iar procesul de învățare este unul care trebuie adaptat.

Știți care a fost prima întrebare care mi-a venit în minte (și am și exprimat-o verbal): cât de deschiși sunt oamenii la astfel de abordări? Într-o societate în care ideea de do-it-yourself și auto-ajutor sunt noțiuni aproape fantasmagorice, în care a te duce la psiholog e semn de nebunie, iar oamenii care investesc în cursuri care să îi ajute să controleze emoțiile, să gestioneze crizele de timp și nu numai, sau care pur și simplu încearcă să se bucure de prezent sunt priviți ca niște oameni care nu au cu ce să-și piardă timpul? Într-un mediu relativ conservator – cum îmi apare învățământul de la noi și cu puțini oameni care mai cred în capacitatea lui de formare a elevilor în oameni? Andreea a zâmbit și mi-a spus că nu e ușor. Dar că fiecare sesiune de întâlniri e un pas înainte. Fiecare frustrare comunicată, fiecare soluție găsită, sunt pași mici care sudează echipele de voluntari.

Proiectul ZBURD nu a început în licee mari și de prestigiu, cu o rată a promovabilității mare, pentru că nu a căutat vizibilitatea acestora. Ci a început cu cinci licee cu probleme. Licee unde oameni implicați doreau soluții pentru a îmbunătăți procesul educațional.  Licee unde chiar și soluția ieșirii din zona conservatoare și de confort era o soluție. Sunt cinci licee acum (Brașov, Sibiu, Iași, Câmpulung Muscel și București), în programul-pilot, ale cărui rezultate se vor vedea abia în vara anului viitor. Poate părea puțin, în marea de școli cu probleme din România. Poate părea prea mult un an și mai bine pentru a vedea o îmbunatățire, fie ea și la nivelul comunicării în triunghiul magic format din elevi-profesori-părinți.

Țineți minte ce am scris mai devreme. Ploile mici și venite la timp sunt cele care aduc rezultate.

Puteți urmări proiectul ZBURD pe site, blog și Facebook. Celelalte proiecte ale Asociației ROI sunt prezente și el, atât pe site, cât și pe pagina de Facebook (unul care mi-a atras atenția se numește Atelierul de Răsfăț, și aș participa o dată doar pentru că sună așa fain 🙂 )Puteți spune mai departe, că există și o altă parte a paharului plin cu goluri care este sistemul de învățământ. Cea în care este plin cu oameni îndrăzneți care cred în (mai) bine. Și merg pe drumul lor, cu încrederea dată de echilibru între a face ceea ce îți place și a construi real vise.

Imaginea de mai jos spune tot. Nu, nu e opera de artă a celor de la asociație, ci un colaj făcut de elevii de la Liceul de Mecanică Fină din București.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s