Premiile ForeverFolk

Pentru că anul acesta s-au întâmplat multe şi frumoase. Concerte, lansări, piese.

Pentru că ForeverFolk nu e numai un site. E o stare. E dorinţa de a promova un fenomen muzical. Şi pentru că şi ei o fac prin muzică şi evenimente la care luăm parte.

Pentru că unii oameni care se zbat merită să fie premiaţi (chiar dacă pur simbolic).

Aşa ca aducem în faţa voastră PREMIILE FOREVERFOLK 2009.

Categoriile prezente sunt: Cel mai bun artist folk al anului 2009; Cel mai bun album folk apărut în 2009; Cea mai bună piesă de pe album apărut în 2009; Cel mai bun tânăr artist şi Evenimentul Anului.

Juriul este format din voi (cei care veţi vota pe site), din noi (echipa ForeverFolk) şi din ei (reprezentaţi ai presei de specialitate: Alina Deac – Folkblog, Andrei Partos – RRA, Dan Cojocaru – TVR, Mihai Cosmin Popescu – RRA, Teodora Ionescu – Radio Bucuresti).

Puteţi vota ce v-a plăcut cel mai mult anul acesta în folk până pe 6 decembrie.

Demisie oficiala

Aveam ceva pregatit in draft, dar via CherryTales am gasit ceea ce puteti citi mai jos. Si pentru ca ma caracterizeaza si pentru ca m-a facut sa zambesc prin ochelarii prinsi in valuri de somn, va las si voua cea mai frumoasa demisie.

“Subsemnatul, va aduc la cunostinta decizia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.

Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.

Vreau sa desenez cu creta colo rata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul  lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.

Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.

Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-Tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.

La multi ani III

Evident, azi e post tematic. Eu nu sunt in fata calculatorului, dar wordpress is magic

Dacă stau să număr toţi cei cu nume de Mihai(l) şi Gabriel, plus derivatele Mihaela/Gabriela pe care îi cunosc s-ar putea să treacă anul. Pentru toţi şi tuturor le adresez clasica urare din familia mea: “Sănătate maximă, realizări măreţe şi fericiri importante” plus adiacentul “La mulţi ani”.

Cei mai cei sărbătoriţi ai zilei:

- Copilu’ familiei pe numele său întreg Dulu Costin Gabriel, mândru posesor al 10 ani plus 1 lună fix. Care când a fost prima dată strigat la grădiniţă Costin nu a ştiut că e vorba despre el. Pentru că el e Gabi. Îmi doresc pentru el să se bucure de fiecare experienţă trăită, să păstreze o parte din copil din el când va creşte, să meargă mereu înainte, cu capul drept. Să crească frumos. Şi multe altele…

- Unchiul Copilului, care e şi unchiul meu, dar care împarte cu mai sus menţionatul şi ziua de naştere şi cea onomastică. Apoi, şi dumnealui numai de bine şi frumos îi doresc.

- dublu câştigător pentru că azi e dublu sărbătorit: Mihai.  Cel căruia îi datorez 2 tiruri de ceai de hamei şi probabil încă unul pentru consilierile internetistice de la miezul nopţii. Care domn este unul din cei mai zâmbitori şi optimişti oameni pe care îi cunosc, plin de energie pozitivă chiar şi atunci când pică de somn, şi cu care împart muzici şi cduri şi păreri, şi care intră cu brio la capitolul “Oameni” din viaţa mea. Apoi, pentru tine, domnule (că  despre tine măcar ştiu sigur că citeşti) urările sunt puse în ordinea în care îmi vin în minte: să ai parte de cât mai puţin stres printre francezii ce ne leagă şi cât mai multe închideri de lună fără stat peste program, să îţi rămâi optimist, să înveţi să cânţi la chitară până la anul, să fii fericit şi împlinit aşa cum îţi doreşti. Şi dacă se poate, să primeşti o fabrică de bere, ca să mi se anuleze mie datoria .

Cadou special pentru oameni speciali: O zi perfectă! (cam aşa spune traducerea titlului de mai jos)

Zi de vineri.

Oboseala cumulată în timpul săptămânii se cuplează sentimentul că îi puţin timp eşti doar al tău. Vinerea oamenii sunt mai zâmbitori. Şi au mai multă energie. Eu stau cuminte în birou şi planific agenda săptămânii viitoare. Azi nu lucrez peste program.

Mâine dimineaţă fug spre Brăila. Ieşire în 3. (sperăm că nu de nervi).

Duminică mă întorc. Aşa că dacă vă sărbătoriţi cumva/cândava atunci, să ştiţi că sunt în zonă.

Azi e vineri şi eu stau şi fac bilanţul săptămânii ce a trecut. A fost frumoasă, am învăţat câte ceva, am avut certuri care zic eu că au fost constructive.

Ne citim luni! (de fapt, duminică, când eu nu o să intru pe net dar minunata opţiune care mă lasă să setez data la care vreau să apară ceva pe blog va fi activată).

Prima miercuri…

Pentru prima dată în ceva multă vreme, fără FolkFrate!. Dar bine, chiar foarte bine, şi aşa. (nu, nu scăpaţi de mine, o să apar eu din nou ).

A fost prima ediţie a Not Afraid 2 Talk About It, la care Tara m-a invitat şi eu m-am bucurat că am putut participa.  Despre cum a fost aseară, aşa, pe scurt. Nu am fost foarte mulţi, dar eu zic că am fost destui (adică oricum nu am căzut la pace dupa 5 minute ). Oameni cu bloguri, fără bloguri, din presă, de pe twitter, voluntari, oameni faini. Am vorbit despre romi, sau rromi, sau ţigani, dacă există sau nu discriminare, ce se poate face şi de ce şi cum. S-au pus întrebări, s-au conturat opinii, s-a dezbătut din plin. Eu am plecat exact când atmosfera se destinsese şi se discuta liber şi frumos (chiar dacă de pe poziţii diferite) şi mi-a părut un pic rău că am ratat concluziile.

A fost primul concert Sim Band. Nu al lor, dar primul la care a asistat subsemnata. Bine, a fost prima dată în viaţa mea când i-am ascultat, cu toate că ştiam de ei de ceva vreme. Poate mi-ar fi plăcut mai mult să îi ascult de la început, cu siguranţă aş fi apreciat o sonorizare un pic mai bună. However, nu o să fiu cârcotaşă. Mi-au plăcut copiii, aştept să pun mâna pe nişte piese ca să îi ascult mai pe îndelete. Oricum, o porţie de rock alternativ bine legată, cu piese care prind şi te fac să intri în ritm, şi mai ales bine venită. Pentru mostră de cum sună intraţi pe siteul lor, au şi una bucată single lansat.

A fost prima miercuri în care am ajuns acasă mai devreme de 12 în ultimele multe luni. Ceea ce iarăşi nu a fost atât de rău precum putea să fie, mai ales când găseşi oameni cu care să vorbeşti despre vieţile pe care (nu) le aveţi şi care trec dincolo de emo-moodul meu de la miezul nopţii. (da, ştiu că am zis că nu recunosc nimic şi am ajuns să scriu pe blog…).

A fost o miercuri alfel. Şi e bine că a fost aşa!

Din muzica de făcut bucate XXIV

Categoria de întrebări: “Cât de mare e un ou mic?”

1. Cât de fericit eşti atunci când spui că eşti “destul de fericit”? Mai mult fericit, sau mai puţin nefericit?

2. Cât de mult iubeşti atunci când spui că “mai iubeşti puţin”?

3. Cât de aproape eşti de cineva atunci când distanţa nu se mai măsoară în metri?

4. Cât de obosită/plictisită/dusă cu pluta trebuie să fiu să mă întreb toate astea, în timp ce ascult aceeaşi piesă pe repeat şi mă întristez pentru simplul motiv că nu o pot dedica nimănui. Nici măcar în gând. Aşa că o dedic Jumătaţii inexistente. (iar dacă vreodată vreţi să cântaţi piesa şi nu ştiţi toate versurile, just ask Raluca. Ea ştie ).

5. Câţi bărbaţi bine sunt în online-ul românesc? Dar asta deja nu mai e retorică, au făcut cercetare de piaţă @idah0 şi @alinacst şi ne prezintă 20 de bucăţi, din care putem alege 12. Fix cât pentru un calendar. Aşa că, vedeţi şi votaţi aici. Extra-bonus: vă clătiţi ochii niţel. (bineînţeles, acest bonus este pentru doamnele şi domniţele care citesc acest blog ).

Revenind la piesa zilei de azi. De suflet şi frumoasă tare. …Just a songbird