Detalii. Și un pic de joacă de imagini.

Toamna asta trebuie să îmi caut resursele de energie. După o vară care mi-a trecut pe nesimțite printre degete, după o pierdere pe care încă o simt uneori acut în piept, după zile în șir în care mi-am aranjat viața doar pentru a îmi da seama că e și mai haotică decât înainte, faptul că se întunecă la ora 7 are așa, un dar aparte, de a îmi sustrage și ultimele resurse de zen, drag de scris și chef de povestit.

Îmi e dor teribil de scris aici. Pe de altă parte, simt cum îmi fug cuvintele de sub taste, de parcă toate gândurile zănatice trebuie să rămână închise. Se întâmplă lucruri frumoase în jurul meu, oameni dragi fac proiecte mișto, am terminat de citit niște povești simpatice. Încă nu mă duc din nou la cățărat, dar am un plan strategic pentru următoarele 6 luni, începând cu 01 noiembrie.

Până când revine inspirația, vă las cadou primele imagini în joacă surprinse cu noul meu aparat foto. Așa, din joacă, mai mult pe modul automat sau încercând să îmi aduc aminte ce am învățat acum (prea) mult timp într-o tabără din Apuseni. Aparat care a venit datorita unui articol de pe blog, culmea 🙂 și pentru care trebuie să le mulțumesc simpaticilor de la Blogal Initiative.

În rest, vă salut și vă doresc toamnă în culori, nu în gri 🙂

Pitici de toamnă

Refuz cu îndârjire să-mi reorganizez șifonierul mai devreme de 1 octombrie. Chiar dacă asta înseamnă să fac zeci de combinații și de mutări-permutări pentru a evita frigul de dimineață. Cu toate acestea, cămășile cu mâneci lungi și fustele cu talie înaltă rămân bine ascunse în locul lor. Prin nu știu ce mecanism dubios, am impresia că atât timp cât îmi mai văd rochiile colorate și fustele lungi și imprimate pe hol, mă pot întoarce oricând la ele. Și chiar dacă am început să pot pantofi, refuz încă să port dresuri.

Mă apucă cheful de gătit. De făcut ciorbe acre. Și să experimentez prin bucătărie. Chef de făcut torturi sau prăjituri îmbibate în ciocolată.

Îmi vine să stau mai mult pe acasă. Să citesc ceva mai mult. Să beau cacao cu lapte sau ciocolată caldă făcută de mine, în timp ce mă cuibăresc liniștit printre perne. Stare care alternează cu dorința de a merge mai mult la concerte, la teatru, la întâlniri de suflet. Cheful de alergat se transformă, încet și sigur, în chef de povești. Scrie, descrise, împărțite.

Mi-aș colora părul. Roșu. Nu, nu voi face asta 🙂 Poate doar voi reuși să-mi schimb ramele de ochelari cu cele noi – tot roșii, care așteaptă cuminți să li se monteze lentilele.

În cartierul general al piticilor de toamnă e o liniște suspectă și liniștită de primele ploi. În rest, fiecare moment altfel e apreciat la cote maxime. La fel ca înghețata de iaurt cu miere și nuci de ieri 🙂

Să aveți o săptămână frumoasă!