Christmas is in the house

M-am obișnuit cu ideea că Moș Crăciun vine mereu la adresa din buletin, pentru că în ziua aia sunt mereu cu ai mei, acasă. Chiar și așa, perioada pre și post Crăciun, tot pe meleaguri de București mi-o petrec. Și-mi place ideea de casă primitoare și veselă, chiar dacă spațiul ei mă primește doar pe mine. Și pentru că Ana a prezentat ieri brăduțul ei, și pentru că m-am lăudat cu al meu, iată cum arată casa-din-bucate zilele acestea. Mulțumiri mamei-din-bucate pentru ajutor 🙂

PS: parcă Moșul a știut că îl aștept deja, că a și ajuns pe la case vecine cu diverse cadouri. Unele numai bune de pus în brad 🙂

Pozele sunt făcute cu telefonul, așa că nu sunt extraordinare, dar sunt relevante. Am zis!

La mine, mai întâi de toate, Crăciunul a venit în bucătărie. Așa că singurele plante care m-au suportat (bambușii mei, adică) au primit fundițe. Cutia de ciocolată caldă primită la Secret Santa s-a integrat perfect în peisaj 🙂

Apoi, a venit rândul decorațiunilor prin casă…

Bineînțeles, la final a fost bradul și rezultatul final.

Publicitate

Noi de joi

Sunt obosită azi. Rău. Din cam orice unghi. Dar aşa chestii faine am de zis, că pot uita. Am impresia că decembrie ăsta o lecţie de-a descoperi daruri în fiecare zi.

Vă povesteam acum vreo două săptămâni despre intenţia mea cât de poate de serioasă de a scrie un articol serios despre cultură şi dezvoltare organizaţională în fiecare joi. Numai că mi-am adus aminte între timp că aici e locul meu de bătut câmpii. Bineînţeles, cu toată graţia de care sunt în stare. Aşa că mă gândeam la un blog alternativ. Între timp, Auraş mi-a oferit un spaţiu de scris (şi rubrică dedicată, pam-pam) pe 3ner.ro. Cum de aseară am şi cont, azi am şi primul articol.

Acum vă imaginaţi o Oana cu ochii cârpiţi de somn şi un zâmbet tâmp pe faţă pentru că azi a aflat nişte răspunsuri. După vreo trei săptămâni în care nu ştia mai nimic. Nu, nu am un iubit bezmetic care nu ştie ce vrea de la viaţă, doar un spate cu personalitate. Îmblânzibilă (există cuvântul ăsta?), din ceea ce se pare.

Pentru că pare trist şi un pic prea melancolic chiar şi pentru mine, de azi nu mai ninge peste flori de vişin la mine pe blog. Ci peste urare caldă de Sărbătoare care se apropie (mulţumesc, Luca, draga mea – şi pentru că ştiu că citeşti, fa-ţi o dată site cu operele de artă grafice, să te pot promova 🙂 .

Sper să vi-o faceţi cumva minunată. Voi pentru voi, şi pentru cei care contează. Fără să aşteptaţi ca minunile să crească la colţ de stradă.

Azi am gătit primul brad. La muncă. Mâine vine Moş Crăciun cel Secret şi îi trebuie mediu ambient. Apropo, trebuie să ,ă duc să împachetez cadoul.

Sper ca duminică să îmi decorez şi eu, măcar puţin, casa. Cât să îmi aducă aminte că indiferent cât e de rău la un moment dat, există un moment de bine. Şi că oamenii sunt buni şi frumoşi. Aşa cum mi-i închipui eu în fiecare zi.

Să fiţi cuminţi.