Scrisori de la Ziua de Mâine (5)

(Au existat în cadrul Festivalului Ziua de Mâine o serie de momente speciale pe care le-aș fi împărțit cu anumiți oameni. Pentru că așa cum Festivalul a crescut în 10 ani de existența, așa s-au întâmplat și pentru mine niște întâlniri frumoase pe drum, fie la Alba, fie în zona muzicii folk, fie undeva, la acele puncte care te schimbă și te definesc. Prezența mea la Festivalul în cele 4 zile a fost pretext pentru 10 scrisori-amintire. Despre oameni și despre muzică. Între timp, cum am văzut ediția aniversară puteți citi pe ForeverFolk. Nu voi da nume destinatarilor, pot fi la fel de bine adresare oricăruia dintre voi. Iar motivul pentru care unele se scriu abia acum e pentru că uneori e mai ușoară decizia de a scrie o scrisoare, decât aceea de a o redacta și trimite. Iar unele scrisori au fost trimise direct către destinatari. Sunt amintiri care își păstrează farmecul doar păstrate între oamenii care le-au creat).

Dragă O,

Pe noi ne despart multe. Ne-au despărțit alegerile, oboseala, căutările, astăzi ne despart niște sute de kilometri și-un ocean. Poate așa era firesc, dacă stau să mă gândesc bine prietenia dintre noi a pornit de la o despărțire. De-a mea🙂

Cu toate acestea, există în povestea noastră un sentiment de apartenență și permanență care nu ține loc de toate blocajele impuse de drumurile noastre, indiferent că sunt temporale, spațiale sau emoționale. Și nu, nu cred că are legătură că numele noastre sunt identice.

Pe noi ne-au legat muzica, poezia și nevoia de poveste.

Poate de aceea, Alba Iulia e (și) despre tine. Pentru că întâlnirile cu tine au mereu gustul venirii Acasă, la fel cum drumul (cel lung) spre Alba îl fac mereu cu zâmbetul pe buze știind că mă întorc într-un spațiu în care mă simt în largul meu. Pentru că tu și acest Festival aveți în comun dorința de a găsi fericirea pe drumul vostru, chiar dacă asta înseamnă să muncești cu fiecare an mai mult și cu scopuri mai înalte. Pentru că la Alba Iulia poezia curge firesc prin timp, fără a ține cont de gri și de termene limită.

Există în tine o sete de Viață din care uneori mă hrănesc. La fel cum merg la Alba pentru a îmi încărca energiile. Iar din întâlnirile cu oricare din voi pun mereu ceva deoparte, ca o poveste care să îmi țină de cald în zilele de iarnă.

Draga mea O, acum, când ne despart poate mai multe decât oricând (pentru că e și distanța mai mare), ne leagă dorurile. Ți-am întins un gând bun într-o seară de afterparty din Art Cafe. Poate mai mult decât în recital, te-am văzut acolo, la intersecția unor povești cu și din cântece. Așa cum sunt poveștile noastre. Ca un drum din Vama în București, fără casetofon, și noi cântând-cântând-cântând până la epuizarea versurilor, amintirilor și a destăinuirilor răsărite dintre refrenuri.

Uneori, Festivalul adună oboseli. Le ține departe de ochii spectatorilor, dar le simți în colțuri de scenă, le vezi în cearcăne, le simți printre cuvinte. Nimeni nu (se) plânge. Totul are un scop. Iar finalul nu înseamnă odihnă, ci doar un zâmbet sincer și apoi deja încep pregătirile pentru ediția viitoare. E o construcție continuă. Așa cum ești și tu. Un om care își caută devenirea.

Așa că, la final de scrisoare și de marți cu zăpadă și frig și întuneric (așa cum nu ne place nouă), îți transmit un gând cu un strop de senin cules de la Alba. Cu dor cu tot și cu gândul că în curând ne regăsim Acasă.

Pentru că unele povești trebuie să fie scrise mai departe, chiar și atunci când pare că totul le dezleagă.

Te îmbrățișez cu drag.

Oana

SAMSUNG CSC

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s