Scrisori de la Ziua de Mâine (1)

(Există în cadrul Festivalului Ziua de Mâine o serie de momente speciale pe care le-aș împărți cu anumiți oameni. Pentru că așa cum Festivalul a crescut în 10 ani de existența, așa s-au întâmplat si pentru mine niște întâlniri frumoase pe drum, fie la Alba, fie în zona muzicii folk, fie undeva, la acele puncte care te schimbă și te definesc. Prezența mea la Festivalul în aceste zile este pretext pentru 10 scrisori-amintire. Despre oameni și despre muzică. Între timp, vă invit să stați cu ochii pe ForeverFolk, atât de Facebook, cât și pe site, pentru a vedea prin ochii noștri cum se simte ediția aniversară. Nu voi da nume destinatarilor, pot fi la fel de bine adresare oricăruia dintre voi).

SAMSUNG CSC

Dragă A,

Aseară am văzut spectacolul domnului Alifantis. După melci se numește, și e regizat de Cristian Pepipo. Despre Ion Barbu (domnul care a scris poezia) nu mai țin minte prea multe, doar că la un moment dat, încercând să îl deconstruiesc o temă pentru BAC ai stat lângă mine, în cafeneaua aceea din Ploiești unde ne petreceam cam tot timpul liber.

Povestea noastră a început acum mai mult de 10 ani. Însă legat de tine am printre primele amintiri cu fugi de acasă: s-a întâmplat la Sighișoara, și tot atunci am prins gustul serilor târzii cu muzici de chitară.

Vezi tu, aseară m-am gândit la tine în dublu sens. Cumva, tu și domnul Alifantis aveți ceva în comun – în afara literei A, la unul în nume, la celălalt în pre. De vreo cinci ani de zile îi vânez concertele, și absolut niciodată unul nu s-a repetat. În mod aproape sigur la fiecare dintre ele am ascultat Emoție de toamnă sau Ce bine că ești, dar niciodată contextul nu a fost același. Pentru că domnul Alifantis are nebunia lui frumoasă: aceea de a se reinventa. De a nu se plafona într-o zonă de siguranță. De a găsi oamenii cei mai buni alături de care să lucreze. De a se implica în proiecte ce ar putea fi definite imposibile.

Cumva, regăsesc în tine nebunia acesta. Acum câțiva ani te-ai întors în București. Ne separau trei ani, niște experiențe dureroase, o serie de schimbări. Eu nu mai eram studenta amețită cu vise de la Filosofie, tu îți urmaseți două vise, și erai la începutul unui al treilea. Cel la care te-ai decis că-ți va fi profesie. Ți-am admirat tenacitatea cu care ai luptat pentru acest vis. Știu că ai căzut de multe ori pe drum, știu că ai plâns, știu că ai renunțat la un proiecte pentru că nu era acum timpul lor, dar niciodată nu ai renunțat să mergi mai departe. Și cu fiecare nou spectacol pentru care ai semnat regia ai învățat că nu ai loc de plafonare.

Draga mea A, aseară aș fi vrut să vezi prin ochii mei După melci. Pentru că are ceva din felul tău de a vedea lucrurile. Pentru că e o structură de spectacol coerentă, și de sine stătătoare, pentru că folosește jocul cu multimedia, pentru că are păpuși suprapuse cu proiecții, pentru că domnul Alifantis cântă live, pentru că știu că ți-ar fi dat idei pentru viitorul tău. Totul având la bază o poveste muzicală înregistrată de Nicu Alifantis acum 35 de ani.

Am aflat însă că spectacolul va fi complet în primăvară. Și îți spun de acum că e musai să-l vezi. Pentru că cei 40 de ani de activitate ai domnului Alifantis și regia lui îți vor fi oglindă. Și îmi doresc să îți poți menține și tu dorința acesta de a schimba lucrurile, de a le face mereu mai bine, de a te bucura de public fără modestie, dar cu certitudinea lucrului bine făcut.

Să crești frumos, și să mergi După melci. Finalul cu siguranță o să merite.

SAMSUNG CSC

Te îmbrățișez cu drag,

Oana

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s