Moment muzical. Căutări.

Nu pot analiza muzica decât prin emoție și prin poveștile pe care le asociez direct cu ea. Așa sunt. Și din când în când capăt obsesii. Eu iubesc piesele care îmi evocă oameni, viu, momente. Am și câteva piese din cauza cărora plâng, de multe ori de fericire.

Am printre gânduri piese cu chip uman, și piese cu chip de demon, piese cu chip de iubire efemeră, și piese cu gust de fericire. Din aia simplă, de concert neașteptat. Evident, există un dulap pentru piesele cu piele alintată, pentru dimineți în doi, pentru cafea și pentru dat afară din casă și din inimă.

Marți cu febră și durere de cap. Pe un scaun stau întinse toate tricourile din șifonier, pentru ca eu să mă decid care dintre ele vin cu mine în vacanță. Peste o săptămână, la ora asta, voi vedea Dunărea din Budapesta. Aștept să (nu) mai sune telefonul. Între timp, piesa asta curge pe repeat.

E un pic tristă. Mie îmi descrie cercuri perfecte cu oameni frumoși. Și o liniște aparte. Poate în altă stare m-ar fi băgat în depresie, că oricum Damien Rice are o tonă de piese bune ca să îți plângi amintirile și iubirile, sau în cel mai bun caz să le desenezi într-un mod ciudat-obsesiv-repetitiv, de parcă ai tăia din carne și ai mai naște un nou eu. Sau el. Partea mișto cu piesa de azi e că spune mereu altă poveste.

Azi e doar căutare. Și un fel de dor care merge la fix cu piesa asta. Și cu febra.

It’s not hard to grow

When you know that you just don’t know

Să fiți cuminți și sănătoși!🙂

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s