Lecții de cățărat (ep. 6)

În umărul meu stâng par înfipte cuțite/ în timp ce vremea de afară mă cheamă la somn/ cam puține antrenamente vara asta / și mai puțină voință / la final s-au strâns fragmente de lecție. Ca de obicei, mai multe despre mine și viață, dincolo de tehnici și mușchi care trebuie dezvoltați (despre asta voi scrie când voi putea arăta rezultatele pe propria-mi piele, iar acum ele se rezumă la genunchi vineți și palme cu semne🙂 ) 

Cea mai recentă: dacă la un antrenament ai impresia că ai făcut totul ușor, atunci înseamnă că nu te-ai antrenat cum trebuie. Ieșitul din zona de confort e deseori dureros, la modul propriu. Când treci peste transpirație, mușchi întinși și planificat mișcări ajungi la momentul în care trebuie să nu gândești ci să acționezi. Ieri am avut o zi în care am stat mai mult spânzurată între prize decât trecând de la una la alta. Și am spus de atâtea ori că nu pot și nu-mi iese și că de ce trebuie să fac eu chestiile alea complicate că încă mă mir că Doru a avut destulă răbdare să mă încurajeze.

….

Legat de lecția de mai sus, trebuie să nu uiți că există o limită. De cele mai multe ori e cea psihică – pe care o poți întinde cam cât de mult îți dorești. Dar, uneori, limitarea e fizică – după o pauză lungă, după nopți albe, după un accident. Și chiar dacă, cu fiecare pas pe care vrei să-l faci înainte, trebuie să îți împingi condiția fizică mai departe, e neapărat necesar să știi când să spui ”Gata, azi mai bine mă opresc aici”. E diferența subtilă între a te opri doar pentru că ai impresia că nu poți (chiar dacă nu ai încercat) și a te opri atunci când încercările ți-au stricat încrederea. 

Dacă ești obosit și nervos, oprește-te. Ori pentru câteva minute, cât să numeri până la 10 și să te întorci cu mintea goală și gata să dai tot ce ai de dat. Ori de tot. Oboseala psihică duce la greșeli și la accidente. În fața peretelui (indiferent că-i cel de stâncă sau de sală) trebuie să te oprești din gândit. Singurele tale griji sunt legate de poziția piciorului și planificarea traseului. Singurul tău scop devine punctul de vârf. Dacă nu poți face asta, riști să devii haotic. Da, vorbesc iar din experiență🙂 Aceeași în urma căreia am învățat că să faci chestii complexe în starea asta duce la urmări dureroase.

Stânca ascunde cele mai frumoase povești. Prima întâlnire cu ea are gustul pașilor mărunți, căutatului și al readaptării. Pe stâncă nu ai prize colorate, ci doar un perete mare, care ascunde prizele cele mai bune pentru tine. Stânca îți aduce aminte, cu fiecare pas înaintat de adevărul primei lecții: ai încredere în picioarele tale și calcă cât mai sus. Mâinile vor ajunge apoi unde trebuie, își vor găsi singure punctele de sprijin. Am fost o singură dată la stâncă anul acesta, sper ca la anul să am rezistența și timpul pentru a mă împrieteni cu ea.

Cățăratul creează dependență. Vara asta m-am tot lovit de diverse (ba migrene, ba lipsă de timp, ba alte priorități). Fiecare luni sau miercuri ratată de la sală îmi lasa un gust un pic amar, fiecare revenire aduce cu sine zâmbete. Cu siguranță, nu am avut creșterea frumoasă din primele 4 luni de antrenamente constante, genuflexiuni și flotări făcute acasă și grijă maximă la alimentație. Dar chiar dacă mai rar, perioada de vară este pentru mine și cățărat perioada de probă. Dacă am preferat sala ieșirii la o terasă, e semn bun🙂 Am păstrat tot ceea ce am învățat (ceea ce e bine), chiar dacă uneori am impresia ca ne-am plafonat (ceea ce ar putea să mă motiveze pentru un schimb de program din toamnă). Cert e că de renunțat nu mi-a trecut prin cap până acum, nici măcar în zilele când îmi venea să plâng de nervi că nu îmi iese ceva.

Cel mai frumos e că nu mă simt niciodată singură. Sau nesigură. Și partea și mai frumoasă e atunci când nesiguranța începe să îmi dea ghiont, există mereu o voce simpatică care îmi spune că am făcut ceva bun. Chiar dacă actul de merge spre un vârf e unul singular, există mereu cineva, la capătul de jos, care îți dă sfoara și are grijă de tine. Măsura încrederii în el e măsura încrederii în tine. Și cu cât ea e mai mare, cu atât ai șanse mai mari să ajungi unde ți-ai propus.

cam asta a fost, nu prea mult, nu foarte nou. ca după o vara de (mai mult) pauză🙂

(lecțiile trecute)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s