N-am doar 18 ani

Și azi nici nu îmi doresc să îi am.

La 18 ani avem cu vreo 18 kilograme în plus față de cele de acum și credeam că prietenia se cumpără cu zâmbete. Într-o permanentă stare de instabilitate, mă jucam printre cuvinte fără a le găsi niciun rost anume. Astăzi, chiar dacă am zile când părul meu pare venit de pe planeta unde oamenii au coafuri electrocutate, am ajuns să mă împac cu tine. Da, am zile când mă simt frumoasă și oamenii de lângă mine văd asta.

La 18 ani îmi pre-stabilisem viitorul. Știam că la 25 de ani mă voi mărita și voi face primul copil undeva la 28 (🙂 ). Profesional, mă vedeam peste tot și niciunde. Iar dacă atunci mi-ai fi spus că la 28 de ani o să o iau de la 0 pe un nou drum, într-un departament comercial, aș fi râs ore în șir. Și nici nu aș fi crezut că ceea ce mă va aduce aici ar fi fost tocmai dragul de cuvinte.

Astăzi, știu că nu poți așeza mereu lucrurile așa cum vrei. Că e nevoie să cazi de câteva ori bune pentru a învăța câte ceva, că dragostea nu se obține renunțând la sine pentru celălalt, ci construind împreună cu el. Că e bine să ai planuri, dar cel mai bine e să iei decizii așa cum simți, chiar dacă asta înseamnă o deviere de la traseu.

La 18 ani credeam că primele iubiri țin o viață. Astăzi știu că fiecare iubire lasă urme (unele extrem de frumoase, altele dureroase, dar niciodată letale), dar nimic nu este garantat de eternitate. Încă mai cred că pentru fiecare există un punct de întâlnire cu Iubirea aceea care te transformă și te leagă, dar nu o mai caut de parcă numai ea m-ar salva de mine. Am învățat că lucrurile se întâmplă în timpul lor și e cel mai bine e să te împaci cu tine pentru a le putea primi.

La 18 ani credeam că prietenia se găsește la colț de stradă, în cafenea, în orice întâlnire întâmplătoare. Astăzi știu că prieteniile se construiesc, că au puncte critice, că cel mai frumos e atunci când ele cresc împreună cu tine.

La 18 ani credeam că centrul Universului sunt eu. Astăzi am învățat că pot crește frumos dacă îmi fac timp să caut poveștile oamenilor de lângă mine.

Le mulțumesc tuturor celor care m-au ajutat să mă bucur de anii ăștia. Cei de la care am învățat, care m-au sprijinit, care au plecat. Mulțumesc și tuturor celor care mi-au făcut ultimele zile frumoase. Prin gânduri, gesturi sau timp alocat.

Am 28 de ani.

Și e bine așa.

2 gânduri despre &8222;N-am doar 18 ani&8221;

  1. Cu întârziere sosesc pe aici, dar niciodată se spune că nu ar fi prea târziu!
    La mulți ani! Și fiecare clipă ce va urma, să-ți aducă bucuria împlinirilor și plăcerea de a putea fi tu însăți!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s