Când te hrănești din pasiunile altora

Îmi plac oamenii care pun pasiune în ceea ce fac. Chiar dacă aste înseamnă să renunțe la un anumit confort, fizic sau material. Oamenii care nu visează că vor face ceva, ci fac în fiecare zi un pas mic în direcția respectivă. Unii dintre ei o fac pentru a îi face pe alții să zâmbească. Alții, pentru a creea o lume mai bună. Mereu cu un zâmbet pe buze atunci când îi întrebi cu ce se ocupă. Și care sunt în stare să îți povestească ore în șir despre un proiect. Nu pentru că vor să acapareze discuția, ci pentru că e atât de important pentru ei ceea ce fac că le simți entuziasmul nu din vorbe, ci din privire și zâmbet.

Sunt oameni care deseori stau în umbră, de cele mai multe ori ajungi să îi vezi – preț de o clipă – într-un prim-plan oarecare abia atunci când au atins un vârf. Nimeni nu îi întreabă cât au luptat până acolo, nimeni nu caută îndeajuns pentru a vedea câte vieți au schimbat oamenii aceștia în drumul lor.

De cele mai multe ori, oamenii cu pasiuni lucrează nu pentru ei. Ci pentru cei de lângă. Vor ca ceea ce fac să aibă un impact asupra celor care se întâlnesc cu rezultatul. Un zâmbet, o lecție în plus, o viață cu un strop de mai mult senin. Sunt oameni din care bunătatea curge firesc, alături de energia pe care o investesc în pasiunea de a munci.

La urma urmei, sunt oamenii pe care e bine să îi cauți. Să te bucuri de ei, să le transmiți felicitări atunci când simți că ceea ce au făcut te-a ajutat și pe tine. Și mai ales, să îi păstrezi aproape. Pentru că, privind la ei înveți că resursele umane sunt dincolo de cele pe care ni le impunem. Sunt oamenii cu ajutorul cărora poți crește.

Îmi plac oamenii care pun o parte din sufletul lor în ceea ce muncesc. Pentru că o fac conștient, dar fără regret, știind că numai așa pot aduce o notă personală demersului lor. Îmi place să îi am în preajmă, uneori îi urmăresc de departe dar tenace și constant. Pentru că din pasiunile lor îmi pot hrăni visele mele. Pentru că sunt oamenii care îmi arată, în fiecare zi, că niciun vis nu e degeaba și că plafonarea nu e o opțiune atunci când vrei să schimbi lumea.

Oamenii cu pasiuni nu sunt greu de găsit. Îți trebuie un pic de răbdare și de dorință. Într-o mare de gri sunt cei care mai au curajul să zâmbească. Și să o facă cu atâta sinceritate încât să vrei să le dai zâmbetul mai departe.

Am în minte acum niște nume (nu le voi scrie, stați liniștiți :)), doar niște exemple recente în raftul meu special de oameni cu pasiuni. Doar mă bucur să mai întâlnesc și astfel de oameni, fie și doar pentru a îmi aduce aminte că un lucru bine făcut nu e numai un lucru corect făcut, ci un lucru care spune mai multe despre tine decât 100 de pagini.

Mă hrănesc din zâmbetele oamenilor cu pasiuni. Din neliniștile lor. Din fiecare mică victorie pe care o au. Pentru că, la urma urmei, sunt cei care îmi aduc aminte, în fiecare zi, că viața e frumoasă. Și cei care mă trag de mânecă (fără să știe, bineînțeles) de fiecare dată când simt că mă plafonez sau că mai bine renunț, de teama de a nu trece printr-un eșec.

Și vreau doar să le mulțumesc aici, lor, celor care au împărțit – cândva, oricând – o pasiune cu mine. Iar pe voi vă provoc să îi căutați și să le spuneți cât de importante sunt pasiunile lor pentru voi. E un exercițiu numai bun să atenueze din norii de afară.

(sursă foto)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s