Sâmbăta la școală

Să îți începi weekend-ul la ora 7 dimineața nu e neapărat cel mai plăcut lucru din lume. Mai ales atunci când o faci pentru a te duce la școală. Și când afară sunt primele zile de soare din an numai bune de fugit de acasă.

Am uitat de toate astea după primele guri de cafea și primele statistici scrise de Silviu pe o foaie. Astăzi vor muri 5 oameni, 25 vor fi răniți grav, 60 vor fi răniți ușor. Statistică pură cu vieți de oameni. Și din două palme te trezești la realitate. O realitate în care oamenii nu sunt educați să poarte centură de siguranță, în care vorbitul la telefon la volan e obișnuință, în care mentalitatea nu mi se poate întâmpla tocmai mie e una care domnește pe străzi.

Recunosc, nu sunt un șofer cu experiență. Carnetul meu nu are nici măcar doi ani, timp în care am condus din când în când. De obicei, drumuri lungi și rar spre deloc prin oraș. Evit aglomerația, iar atunci când nu pot face asta mă înarmez dinainte cu răbdare. Am făcut greșeli și încă le fac, încerc și acum să corectez unele greșeli dobândite (culmea!) în timpul școlii de condus. Care, vorba unui instructor de la curs, e școală de obținut permisul, în niciun caz de șofat.

Chiar și așa, îmi place la volan, îmi place libertatea de alegere pe care ți-o dă o după-amiază în care pleci din casă cu destinația nicăieri și ajungi într-un loc fain-de-îți-ia-aerul. Tocmai de aceea, ideea de merge sâmbăta la Școala de Conducere Defensivă și Pilotaj Titi Aur, alături de alți câțiva colegi de muncă mi s-a părut o ocazie bună de a afla care sunt bazele unui condus corect și, mai ales, cum se poate dezvolta capacitatea de a anticipa și a reacționa în așa fel încât să poți evita evenimentele neplăcute.

Informațiile teoretice expuse sunt au fost din plin și chiar dacă o parte sigur îmi vor rămâne undeva prin spatele gândului nu am plecat neapărat cu ele de acolo. Partea practică a fost distractivă (mai puțin cea care presupunea simularea unui impact frontal la 15 km la oră și care m-a zgâlțâit destul de tare încât să mă doară capul vreo juma de zi după).

Dincolo de toate, am plecat cu un nod în stomac. La finalul cursului, o serie de filme puse într-unul singur, legate de efectele condusului fără a gândi înainte m-au lăsat cu niște semne de întrebare. Cu un fel de furie îndreptată cumva în gol. Împotriva celor care merg cu copiii în mașină fără a îi ține într-un scaun special. Împotriva celor care uită că alcoolul nu numai că dăunează sănătății dar poate avea urmări dezastruoase când conduci. Împotriva celora care au impresia că a conduce poate fi o activitate secundară între răspunsul la un telefon, scrisul unui mail sau pur și simplu visatului pe fereastră.

În doar câteva ore mi-a fost mai clar decât oricând că atunci când ești la volan ești responsabil nu numai pentru viața ta și a celor din mașină, dar și a celor cu care te poți întâlni pe drum – bicicliști sau alte mașini nu mai contează. Că e bine să știi ce se poate întâmpla dacă, doamne-fere, te răstorni cu mașina. Pentru a nu te alege mai apoi cu gâtul frânt. Și că schimbările mari încep cu gesturi mici, cum ar fi ca toți pasagerii să își pună centura înainte de a pleca la drum.

Cursul de conducere defensivă nu reinventează roata de la căruță. Adună poate, concis, informații care sigur îți erau familiare. Dar meritul să cel mai mare e acela de a încerca să te conștientizeze (în calitate de șofer, pasager sau pieton) de valoarea vieții și de modurile în care o poți apăra. Și pentru asta, sâmbăta mea ce părea ratată de un trezit prea dimineață a devenit o sâmbăta din care am plecat cu cel puțin o lecție și cel puțin două lucruri pe care știu că vreau să le schimb.

Să mergeți dacă aveți ocazia. Nu zic că o să vă placă (cu toate că știu sigur că partea cu simulatorul derapaj o să vă facă ziua mai simpatică, iar cel în care ești pus în situația de a ieși dintr-o mașină răsturnată are printre altele și rolul de îți întinde oasele și a te face să râzi puțin – nu de alta dar nu în fiecare zi te răstorni, și niciodată nu o faci controlat🙂 ), dar o să câștigați ceva. În plus de asta, o să faceți asta într-un mediu prietenos, cu instructori mișto și cu o tonă de răbdare, iar la final primiți și o diplomă🙂

O săptămână frumoasă vă doresc!

1

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s