Foste cutii

Sunt acolo. Pe dulapul cel mai de sus, bine pitite într-un colț al memoriei în care nu pășești decât accidental. Cutiile cu foste și foști. Cele în care ai împachetat partea bună, partea rea și mai ales temerile, frustrările și nervii. Cei care vin atunci când o ele devin din prezent trecut. Cei pe care îi negi (pentru că e mai simplu). Sau pe care îi reverși în alte direcții (de cele mai multe ori alea proaste).

Ce nu-ți spune nimeni, atunci când le sigilezi și le arunci bine, în dulapul mai sus menționat, e că ele rămân acolo. Parte din tine. Fie că îți place sau nu, le porți urma în spinare. Uneori, poți să ai intuiția (sau inteligența) de a păstra ce e mai bun din ele, și să aplici pe viitor. Alteori, te învârți într-un cerc vicios, în care mereu același temeri duc la același finaluri. În care uiți că, o dată ce ai sigilat o cutie (dintr-un motiv sau altul, că a vrut celălalt sau că ai vrut tu e deja detaliu) chiar nu e o idee bună să o redeschizi.

Se întâmplă un fenomen ciudat atunci când Prezentul îți bate la ușă. De emoție, poate și dintr-un fel de teamă, te sui pe scară și arunci cutiile cu foste și foști pe jos. Doar-doar de oi găsi acolo un răspuns. O amintire despre un gest pe care să o repeți. Un răspuns de atunci pentru un comportament de acum.

Și uiți că fostele cutii, oricât de tare și adânc le porți în tine, sunt la timp trecut și aparțin unui alt om. Că reacțiile nu se repetă, iar singurul liant comun între atunci și acum ești tu. Că ai ales o dată, ai învățat de zece ori, și că fiecare om are locul lui în altă cutie. La urma urmei, vei găsi acele momente pe care să le ții în cutia ta de bijuterii, cea pe care o deschizi în fiecare dimineață, cea în care îți găsești zâmbetul în zile înnorate și mai ales, cea pe care nu vrei să o închizi. Depinde doar dacă decizi să lași fiecare cutie să-și spună povestea, dacă o tratezi cu drag, dacă o umpli cu nou.

Încă ceva: cutiile de pe dulapul de sus sunt doar ale tale.

Și piesă tematică, via Alina 🙂

Un gând despre &8222;Foste cutii&8221;

  1. bravo. insailezi lesne ideile ce-ti vin ca-nmanusate cand frigul-ti incearca adaptarea trupului pentru a depasi intemperia ce afecteaza termic materialul templului care-ti esti!
    povesti si povestiri, traite si exprimate aici cu aplombul cu care asemenea copiilor, nerabdari din fire si curiosi nevoie mare sa descopere mai devreme ce viata le releva altora-n formare toate la timpul lor, exprimi cursiv si frumos textual. la mai mare, caci mai revin constant pe aci! adicherish, imi pare bine Oana!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s