Amintiri din și despre cărți

Cărțile îmi sunt însoțitor fidel în drumul din și spre muncă. Fie că sunt ele în forma standard, fie bine aranjate în e-book reader. În serile de iarnă mi se pare un gest de frumos pentru mine să mă cuibăresc sub pătura pufoasă, cu o cană de ciocolată caldă (din aia făcută din ciocolată amăruie, și nu din praf) și să mă sustrag din gândurile alambicate în poveștile altora. Și în fiecare vară mi-am găsit acel parc cu acel loc care devenea locul meu de refugiu. Nu, nu cred că poți prin cărți înlocui oamenii și poveștile din realitatea ta imediată. Ci doar că îți poți desena alte lumi, alte povești, sau poate doar poți învăța ceva nou despre tine. Tocmai de aceea, m-am bucurat tare când Tomata mi-a pasat leapșa de mai jos (mulțumesc 🙂 ). Și dacă nu am răspuns până acum a fost pentru că…am fost prea ocupată să citesc :)) Glumesc, am avut alte priorități, iar blogul ăsta săracul a ajuns iar să plângă să mai scrie cineva pe aici.

Iacă deci amintirile mele, poate găsiți inspirație, poate o preluați pur și simplu, poate faceți și voi un drum printre bibliotecile memoriei voastre. Ar fi interesant.

1. Prima mea amintire cu mine citind. 

Cred că e undeva la țară la bunici. Nu sunt foarte sigură, dar primele cărți de care îmi amintesc cu Bibliile pentru copii, cu imagini colorate și cu povești din Vechiul Testament. Știu sigur că pe copertă era imaginea unei domnișoare foarte tinere care pune un copil într-un coșuleț pe un râu.

2. Prima carte pe care am citit-o și recitit-o

Zenobia, de Gellu Naum . Am citit-o de vreo 5 ori în 10 ani, de fiecare dată am simțit-o altfel. Și de fiecare dată a rămas cea mai frumoasă poveste de dragoste, doar unghiul de privire a fost diferit.

3. O carte pe care fiecare copil ar trebui s-o citească

Singur pe lume. Și Coliba unchiului Tom. Fie și pentru că pe mine m-au făcut să plâng cărțile astea, iar eu nu am fost nici măcar mică ușor de impresionat 🙂

4. Locul meu preferat de citit

Depinde de sezon. Momentan, sprijinită de un morman de perne, în pat. Visez (când o să mă fac eu mare și mai la casa mea) la un colț cu lampadar și un fotoliu în care să mă cuibăresc. Până atunci, ne descurcăm cu ce avem. Vara îmi place să citesc în parc.

5. Accesorii obligatorii în timpul lecturii

Ochelarii. Care țin mai degrabă de necesitatea de a vedea literele.

6. Numărul cărților de pe lista mea de lecturi viitoare

Vreo 5 îmi vin în minte. Nu am o listă fixă, o schimb în funcție de recomandări și stare, e posibil ca până ajung să termin de citit ce am acum prin bibliotecă și pe e-book să mai apară vreo 15.

7. Ultima carte pe care am primit-o sau am cumpărat

Codul bunelor maniere astăzi. Pentru că am avut unul, l-am dat mai departe și nu s-a mai întors.

8. O carte care mi-a schimbat viața într-un fel

Think Big, a lui Ben Carson. Omul ăsta a crescut de la un copil fără șanse la un neurochirurg care a făcut operații care au revoluționat domeniul său de activitate. Ideea cărții e că poți ajunge oriunde dorești, dar dincolo de a fi încă una din multele cărți care te învață cum să faci asta, este o experiență impresionantă. Da, îmi plac poveștile cu doctori :)) Și ar mai fi, Pain – The Gift Nobody Wants. Pe care am citit-o când aproape aș fi omorât pe cineva doar ca să nu mă mai doară spatele. Tot cu doctori, de data asta niște cercetători în zona leprei (da, boala aia în care îți pică bucăți din corp). De atunci am învățat că atât timp cât de doare ceva corpul încă îți poate semnaliza ce nu merge cum trebuie și te obligă să iei măsuri. Ceea ce un lucru bun, mai ales comparativ cu oamenii care nu pot simți asta.

9. O carte care nu-mi place, dar pe care toată lumea pare s-o iubească

Alchimistul, Pablo Coelho.

10. Trei dintre scriitorii mei preferați

Nikos Kazantzakis (acum am văzut că era și în listă la Tomata :)) ), Amos Oz, Zadie Smith, Alain de Botton.

Leapșa merge mai departe, cu surle și trâmbițe (și mai ales din curiozitate și pentru că vreau să mai strâng idei de citit) către Amalia, tiza Oana (care probabil citește cursuri acum) și Cristina.