Gânduri dezordonate puse în ordine

The real act of discovery is not in finding new lands, but in seeing with new eyes (Marcel Proust)

30, 000 de gânduri zilnice (statistica spune că sunt undeva între 12,000 și 50,000). Gânduri mărunte, gânduri de muncă, de familie, de dor, de nervi. Din care mare parte sunt repetitive. Aceleași gânduri de ieri, de acum o lună, sau de acum un an. Aceleași temeri, frustrări, blocaje, atitudini și crezuri transformate în gândire legată de interacțiunile cu cei din jur, gânduri bezmetice care îți aduc aminte – repetat și obsesiv – că mai ai ceva de rezolvat. Gânduri a căror relevanța la ziua de azi a aproape nulă, și care totuși trec prin tine, te obosesc și te fac să te simți uneori că trăiești într-un fel de joc prost, unde în fiecare dimineață revii la nivelul de ieri.

Zilele astea îmi trăiesc cele mai mari temeri în ochii și sufletul unor oameni aproape. Neputința. Dependența de celălalt (nu cea psihică, ci aia rudimentară, când depinzi de omul de lângă tine pentru o cană cu apă). Necesitatea unor decizii care rănesc pentru a te vindeca. Singurătăți care surprind și te blochează, pentru că te obligă să rămâi pe dinafară. Le privesc și mă doare și mă umple de nervi și de temeri starea de spectator. Fie el și un spectator empatic.

Ne-am obișnuit să ne privim temerile și furiile care pe lucruri intrinsec rele. Să fugim de ele, să le îngropăm adânc, să le lăsam să se înrădăcineze până atunci când ajung să nu ne mai lase să respirăm. Uitând că ambele sunt emoții care țin de supraviețuire, că sunt o parte a conștiinței noastre care acționează atunci când sesizează un pericol fizic imediat. Și că rolul lor e să acționeze punctual, pentru câteva minute cel mult, atât timp cât durează evitarea pericolului fizic. Furiile și temerile noastre devin un pericol pentru noi doar atunci când sunt acționate de stimuli care nu au nicio legătură cu siguranța noastră. Când ni le consumăm pentru că stăm la rând la semafor, pentru că nu am primit un răspuns la mail atunci când doream sau când jumătatea noastră nu a avut bunăvoința să spele vasele. Siguranța nu mai e determinată de a te întoarce în peșteră întreg după ce ai vânat un cerb și evitat să te mănânce urșii, ci de o serie de factori care includ stabilitatea financiară, integrarea socială, familia sau nevoia de a forma o familie, relațiile în fel și chip cu fel și chip de oameni. Și în toate acestea, mintea ta devine un fel de teren de joacă pentru gândurile-emoții care te sugrumă.

În Love, Medicine and Miracles doctorul Bernie Siegel, după ce studiază ani buni pacienții bolnavi de cancer în stadiu terminal , trage cea mai simplă concluzie:  indiferent de ce tratament alegi să urmezi, a te iubi pe tine și a alege să lupți cu teama sunt un factor determinant în procesul vindecării. Un fel de mind over matter, cum spun americanii. Sau cum spune același doctor: Thoughts are energy, they can kill or heal.  Nu suntem bolnavi cu toții (și vă doresc nici să nu fiți, nici să nu aveți oameni aproape care să lupte cu diagnostice din astea), mi-a rămas în cap ideea. Poate pentru că mi se pare că e un dram de adevăr ce nu se consumă între patru pereți de spital. Că – ce-i drept – faci cele mai importante alegeri pentru tine atunci când ești pus în situații limită, dar ceea ce gândești determină ceea ce ești în fiecare domeniu al vieții tale, și că emoțiile tale (răspuns inevitabil ale celor mii de gânduri între care te zbați zilnic) sunt cele care îți dau energia să faci un pas mai departe. Sau te pot ține pe loc.

Undeva, în toată povestea asta, există o notă optimistă. Cea care îți spune că poți alege ceea ce gândești.

Și există, întotdeauna, un prieten bun la celălalt capăt al telefonului, care are cuvintele potrivite. Nu neapărat cele mai bune, cât cele care să-ți aducă aminte cine ești. Și mai ales, ce poți face atunci când ai destulă voință (moment de mulțumesc pentru niște oameni care sunt acolo, atunci când e nevoie).

Așa că nu pot decât să vă doresc să alegeți bine și frumos. Și să vă fie liniște chiar în singurătate. Seară cu zâmbete și fără temeri să aveți!

2 gânduri despre &8222;Gânduri dezordonate puse în ordine&8221;

  1. Și există, întotdeauna, un prieten bun la celălalt capăt al telefonului, care are cuvintele potrivite. Nu neapărat cele mai bune, cât cele care să-ți aducă aminte cine ești.

    Amin, zic🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s