Trandafirul

Nu a făcut parte niciodată dintre florile mele preferate. Trandafirii aceia perfect roșu-grena, cu cozi lungi, cu care el o așteaptă pe ea la un colț de stradă sau o ieșire de metrou poartă în ei un clișeu în care nu mă regăsesc neapărat. Am primit un singur trandafir, o dată, într-o vreme în care credeam că iubirile se hrănesc din gesturi mărunte și zâmbete furate și atât. Doar că și acela era alb, și acum stă – uscat de timp și păstrând în petale poveștile regăsirii de atunci – într-un borcan mic, alături de alte amintiri. Între un buchet de lalele și unul de trandafiri aș alege întotdeauna pe primul. Iar între perfecțiunea unui trandafir roșu-grena, cu toate clișeele de iubire pe care le poartă în el, și imperfecțiunea unor flori adunate de pe câmp, m-aș citi mai bine printre maci și albăstrele.

Dar trandafirul ăsta mă aștepta, ieri dimineață, în curtea bunicii mele. L-am văzut de la intrare, roz pal și imperfect construit. Unele tije erau mai lungi, unele petale deja atinse de toamnă, unii boboci așteptând o rază de soare. În ceața care părea că mi se așează inclusiv în gânduri, între oboseala pe care o citeam în privirile oamenilor care mi-au scris o parte din viață, tufa de trandafiri roz părea un semn al zilelor senine. Al încrederii. Al ideii că o să fie bine, dacă îți dai un pic de timp să cauți un motiv să zâmbești și să respiri.

Azi am învățat să iubesc trandafirii imperfecți. Aceia care poartă în ei semnele unei săptămâni în care o să crezi în fiecare zi. Chiar dacă pare a fi cel mai greu lucru de făcut într-o zi cu ceață.

Așa că, dragul meu cititor, draga mea cititoare, îți doresc să găsești un trandafir roz zilele următoare. S-ar putea să îți facă ziua mai bună, și pe tine la fel.

Un gând despre &8222;Trandafirul&8221;

  1. Trandafirul tău îmi amintește de al meu, din curtea bătrânească a bunicilor, pe care nu l-am mai văzut de vreo două luni. Am aflat ieri că mai are încă cinci flori și încă ceva boboci! Ți-am privit fotografiile și parcă l-am văzut pe-al meu, care încă mă mai asteaptă!
    Și ai dreptate, imperfecțiunea lor îi face mai frumoși, mai apropiați de noi, muritorii de rând!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s