Poveștile din septembrie

Sunt unele începuturi ale căror rădăcini se pierd între alte zeci și zeci puncte. Cele pe care le pui și cele în care spui că o iei de la capăt. Sunt unele povești care nu se scriu și nu se spun. Se trăiesc în tăcere, în lumină aurie de septembrie. Între momentul în care simți că te sufoci și momentele în care a devenit destul de frig pentru a te îmbrăca cu celalalt.

Sunt acele povești care se decantează, în cursul cărora te trezești, fără a vrea să dai timpul înapoi, fără a plânge pentru ziua de mâine. Acele stări care nu sunt nici melancolie, nici exuberanță. Ci doar momente pe care le trăiești în tine, pentru tine. Nu e egoism, e doar o formă de a pune pe rafturile sufletului borcane cu gânduri bune și stări de zâmbet. Pentru a te hrăni din ele în diminețile când e înnorat, în serile când e prea frig.

Unii copiii au început școala azi. Alții, ceva mai mari au început-o acum câteva săptămâni deja. Eu am doar sentimentul că toamna vine mereu la pachet cu lecții. Uneori, nu din cele mai plăcute. Întotdeauna, cu utile.

Poveștile de septembrie sunt capricioase, ca vremea de afară. Provocarea e să găsești modalitatea de a zâmbi indiferent de cât de frig poate părea a fi câteodată.

Zilele astea cuvintele au fugit toate și s-au ascuns printre frunze. Mă duc să le caut. Poate o să scriu niște povești frumoase mai târziu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s