Nu cred

– că există oameni răi prin natură. ci doar că uneori oamenii preferă să fugă spre cinism, în loc să se chinuie să găsească ceva bun lângă ei.

– că există greșeli pe care să poți ierta la infinit. indiferent de cât de mult ai iubi persoana care le face. ci doar puterea unui om de renunța la o parte din el pentru celălalt

– în trecut, atât timp cât te raportezi la el ca soluție pentru prezent. ci doar în bucăți de amintire ce trebuie protejate ca parte a devenirii tale ca om.

– în viitor, ca plan sigur și fără posibilitate de întoarcere. ci doar în vise pe care le poți construi cu grijă și prezent în care se te bucuri

– în întâlniri întâmplătoare. ci doar în Oameni care te fac pe tine Om. chiar și atunci când, uneori, te dezamăgesc.

– în zile proaste care se repetă la infinit. ci doar în capacitatea fiecăruia de a încerca să crească. sau cel puțin aceea de a găsi măcar un motiv pentru care să nu se plafoneze.

– în fericire eternă și servită pe tavă. ci doar în munca psihică de a găsi zilnic un lucru care să te facă să zâmbești. și în fericire care se construiește pas cu pas, cu explozii de bucurie subită și cu tăceri mulțumite

– în zâmbete false, servite la pachet cu un compliment prea dulce. ci în emoții trăite fără măști. chiar dacă uneori ele te pun în fața unor sincerități dureroase.

….

poți continua tu lista. chiar dacă pare naivitate, a nega existența unor lucruri care uneori te atacă din toate părțile e doar un mod de a păstra un dram de copilărie. iar eu încă mai cred că există zile de luni în care toate agitațiile interne se liniștesc prin cafea și prăjitură cu ciocolată.

….

și piesă de seară liniștită.

6 gânduri despre &8222;Nu cred&8221;

  1. esti optimista, si intodeauna am apreciat asta la tine! din nefericire… in procesul de autodescoperire pe care il incerc de ceva timp… mi-am dat seama ca cea mai mare dezamagire din viata mea.. sunt chiar eu! eu dezamagesc oamenii din jurul meu, si implicit, intr-un final chiar pe mine… in fiecare din punctele atinse de tine am descoperit ceva din mine(nu neaparat pozitiv). ms ptr optimismul articolului.. sper sa ajung si eu la aceleasi concluzii… 🙂

    • Cred ca e inevitatbil ca uneori sa te dezamgesti, ca om. Pe de alta parte, important e sa gasesti o cale in care sa fi multumit cu ceea ce esti si ceea ce ai. cu bune si rele, ca nimeni nu s-a nascut perfect. nu cred ca e neaparat optimism, e doar un mod de vedea lucrurile. care uneori ma raneste, alteori ma bucura. sunt niste alegeri care ma fac totusi sa zambesc. succes!

  2. Onutza … nu ti-am mai citit de ceva vreme postarile dar ca de obicei ma surprinzi placut cu fiecare povestioara.
    Te felicit si te pupacesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s