Dez-agitarea.

Am un stil de a mă agita care ar putea deveni marcă înregistrată, dacă aș vrea să-l vând, numai că ar putea intra ușor la categoria arme letale dacă nu se folosește cu îndemânare, așa că mai bine îl păstrez pentru mine. Mă agit pentru mine, pentru ceilalți, pentru că aia nu e așa și pentru că cealaltă e tocmai acolo. Cred că singurul lucru bun pe care l-am învățat până acum e cum să ascund din starea asta de agitație (cu toate că, dacă mă cunoști, poți observa că în momentele în care par cel mai calmă, îmi tremură mâinile sau mi se mișca degetele de parcă ar scrie o lume separată doar pentru ele).

Cert e că, din când în când, simt nevoia să fac un pas în spate și să las agitația să treacă peste mine. E un exercițiu complicat, presupune pregătire interioară și, în doar prea puține cazuri, îmi reușește sută la sută. Dar e unul necesar. Și-atunci las deadline-urile să țină doar de job (acolo nu le pot arunca într-un colț), mă apuc de făcut curățenie în casă și de gătit.  De stat la povești care nu își au rolul de a sta înscrise aici, ci doar acela de a rămâne repere de liniște. Sau de stat cu mine. Nu, nu e un puseu de egocentrism. Ci o realitate de care am nevoie periodic pentru a nu mai trăi între povești și planuri, ci a mă bucura de azi și ieri.

Săptămâna acesta a început sub semnul necesar al unui moment de lipsă de agitație. Așa că e posibil să lipsesc de aici, cât îmi limpezesc gândurile pentru a mă înșira, cu sau fără agitațiile mele. La fel de posibil e ca mâine să-mi treacă.

Să aveți o noapte cu vise senine!

10 gânduri despre &8222;Dez-agitarea.&8221;

  1. Sper sa-ti treaca cat mai repede. Am si eu momente dinastea de agitatie uneori, cred ca fiecare dintre noi are, dar eu inca nu am invatat sa ma calmez in acele momente. Cred ca o pauza de la tot ti-ar face foarte bine, momente petrecute doar cu tine insati. >:D<

    • Eu sunt agitata non-stop. Doar ca de cele mai multe ori nu depasesc anumite limite. Acum am incercat marea cu sarea, mi-a dat cu virgula si iau o pauza. O sa inveti si tu sa recunosti momentele de genul acesta🙂

      • Da, de recunoscut le recunosc… nu mi se intampla prea des. De obicei sunt foarte calma (prea calma, spun unii), dar am momente cand „explodez”.

  2. cred că pentru oricine altcineva ar fi o armă letală agitația noastră. numai noi știm cum să ne controlăm propria agitație, în mâinile altora, agitația noastră, ar fi o adevărată catastrofă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s