Respiră. Atât.

Te trezeşti în fiecare dimineaţă târziu. Din ce în ce mai târziu, din ce în ce mai greu. Bei cafeaua pe fugă, sau o amâni pentru momentul când vei ajunge la birou, între momentul în care sună ceasul şi cel în care ai ieşit pe uşa deja te-ai gândit la cel puţin zece lucruri pe care le ai de făcut. Sorbi din lichidul negru de parcă din el ţi s-ar trage viaţa, cu nesaţ. Tragi fumul de ţigară adânc în piept şi-l expiri sub formă de gânduri.

Miercuri visezi la vineri. Duminică îţi vine să plângi de teamă de luni. Te agiţi. Din ce în ce mai mult, din ce în ce mai în zadar. Când ai câteva clipe cu tine, ţi le arunci nonşalant în viaţa celorlalţi. Preiei din agitaţia lor, cu speranţa că vei uita de a ta. Orele tale se învârt mecanic între plata unor facturi, planurile pentru concediul de anul viitor şi cumpărăturile pe care le tot amâni din lipsa de timp. De parcă timpul ar fi cont la bancă în care ţi se virează periodic secunde de viaţă.
Refuzi să crezi că ai greşit undeva, îţi spui că îţi vei da pauză peste o zi, o lună, un an. Că vei găsi timp să te plimbi în parc imediat după ce termini proiectul în care te pierzi acum. Că mâine sigur vei suna omul acela pe care îţi doreşti să-l vezi de multă vreme. Că peste două săptămâni îţi vei găsi curajul de a iubi fără grijă, măcar două minute.

Până într-o dimineaţă sau seară când agitaţia se opreşte brusc. Timpul merge înainte, cu secunde măsurate egal şi se opreşte doar pentru tine.

Cred sincer că uneori, moartea unor oameni cu care am împărţit un colţ de viaţa filosofică sau de bibliotecă, dincolo de dureroasa şi extrem de reala ei existenţă, are rolul de a îţi aduce aminte că trebuie să respiri. Adânc, mai ales acum, când miroase a tei în jur. Şi să trăieşti azi, nu mâine. Mi-a spus cineva ieri că Cel de Sus îşi ia lângă El oamenii buni, pentru a deveni exemple pentru cei ce rămân în urmă. Nu sunt neapărat de acord, dar cred că de fiecare dată când se întâmpla ca cineva să plece trebuie să ne aducem aminte că Viaţa nu e un infinit. Ci un Dar.

Aşa că mâine, chiar dacă te trezeşti târziu, ia-ţi cinci minute să respiri. Şi să te bucuri că faci asta.

(Drum bun, Eugen!)

Breathing for Training. How well do you breathe?

(sursa foto)

2 gânduri despre &8222;Respiră. Atât.&8221;

  1. Si eu am ramas socata cand am aflat vestea, chiar in seara cand avusese loc accidentul😦 Nu imi vine sa cred nici acum. D-zeu sa-l odihneasca si condoleante familiei!
    Oana, vad ca sunt in blogroll-ul tau cu .com – eu nu mai am domeniul pe com de vreo luna. am ramas doar cu ro-ul…prin urmare e questioare.ro daca esti tu draguta sa modifici! multumesc frumos!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s