Din când în când

îți place să te pierzi. să lași pentru două ore o parte din tine deoparte, să te transpui în poveste și să o țeși cu fir de cafea amară cu lapte. fără motiv, să îți plimbi degetele de la picioare (mereu cu unghii roșii) pe străzi departe, fără un scop. și să te oprești într-o casă ce nu ți-e casă, dar care ar stare de liniște în meniu. și zâmbete picurate pe mese.

îți aduci aminte că, dincolo de armura de om intact în bătaia furtunii, Oamenii din inima ta pot vedea crengile rupte. și îți pot lumina ziua cu o floare galbenă în contradicție cu griul monoton al zilelor tale. sau îți pot lumina seara cu un gând vesel din care poți mușca ca dintr-o promisiune albastră de vacanță.

simți nevoia de a spune Mulțumesc în scris, nu numai în gând. nu pentru lucruri punctuale, ci pentru un ieri aparte, un azi schimbat, un mâine cu vise.

e bine să te învârți în loc până amețești, doar ca să-ți aduci aminte că stabilitatea nu e decât un punct de reper la care e bine să apelezi din când în când.

noapte bună!

Fotografie0091

Un gând despre &8222;Din când în când&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s