Luni seara și curățenia din casa bunicilor

De vineri noapte spre sâmbătă dis-de-dimineață până acum cinci minute nu mi-am deschis calculatorul. Cu toate că, dintr-un avânt perfect lucid l-am cărat până la Ploiești și înapoi. Poate doar ca să se joace frate-miu pe el. Între timp m-am întors. Verificat mailuri. Străbătut pe diagonală reader-ul, cu câteva opriri savurate pe îndelete. Socată proaspătă în paharul mare, cu albăstrele model. Îmi simt fiecare fibră din corp de parcă am tras de ea până la epuizare și apoi am așezat-o la loc.

Trebuie să dau niște răspunsuri. Dincolo de orice, ar trebui să-mi dau mie unele. Prefer în schimb să le amân până mâine, ca un copil care spune că își va face temele dis-de-dimineață, știind că nu va face acest lucru oricum. Am învățat să mă plimb cu un trafalete pe perete zilele astea. Am curățat dulapuri și am spălat zeci de farfurii. Am alegat prin magazine după mochetă, mi-am ars mâinile cu substanțe de curățat (eu și încăpățânarea mea feroce de a nu purta mănuși când fac curățenie). Mi-am văzut bunica zâmbind atunci când s-a trezit cu mine și cu mama la ușă, echipate de parcă venisem să restructurăm casa cu totul. Ne-am oprit la bucătărie, hol și baie și am plecat de acolo cu sentimentul de satisfacție pe care îl ai atunci când realizezi ceva ce plănuiai de mult.

I-am văzut și tristețea din ochi, atunci când nu o lăsam să stea cu noi, pentru că din cauza vârstei abia mai poate să se miște și exista riscul să o lovim. Cred că e trist atunci când cei pe care i-ai oblojit atunci când erau mici vin acum și-ți spun să-i lași să facă treabă în locul tău. Dar am făcut asta cu inima senină, ca pentru mine. Și știu că s-a bucurat că am făcut asta, am văzut-o în ochii cu care urmărea din capătul holului cum așezam ultimele lucruri la locul lor. Mi-am retrăit copilăria privind trandafirii din grădină, scoțând găleți cu apă sau spălând în lighean setul acela de vase bune, folosit pe atunci doar pentru musafiri. Și ieri seară, pentru prima oară în mult timp, am dormit adânc și fără vise și m-am trezit cu drag de muncă.

Acum e luni seară și simt că e cazul să revin cu picioarele în pământ. Doar puțin, pentru că mâine merg alături de colegii și bunii mei prieteni de la ForeverFolk la lansarea albumului Mozaic. Alte vise, alte idei.

Să aveți o săptămână frumoasă, dragii mei!

2 gânduri despre &8222;Luni seara și curățenia din casa bunicilor&8221;

  1. Sentimentul lucrului făcut pentru cel ce are nevoie este extraordinar! Pe altă parte, cel ce primește are un sentiment dureros, al neputinței și inutilității! Am ajuns la vârsta la care încep să nu mai pot, așa că vorbesc în cunoștință de cauză.
    Aș vrea să vă felicit, dar mai degrabă primiți recunoștință pentru că faceți ceva pentru cei ce au nevoie de ajutor!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s