Blogger partener la European CSR Lessons 2013

logoAm ajuns în zona culturilor organizaţionale, a eticii în afaceri şi a responsabilităţii sociale corporatiste (RSC în restul textului) datorită unor oameni care au ştiut să-mi povestească frumoas despre ele. Atât de frumos că erau printre puţinele cursuri pe care le-am citit integral, nu doar pentru prezentări şi/sau examene. Am terminat masterul cu un pumn de vise strânse mănunchi şi o idee. M-am lovit de pereţi, de urechi surde, de companii care credeau că responsabilitatea socială înseamnă să plantezi trei copaci (şi atât), de antreprenori care susţineau că oricum CSR-ul e o mişcare de marketing şi atunci nu trebuie susţinută pentru că vezi tu, companiile mari oricum sunt malefice şi vor duce la sfârşitul omenirii.

M-am speriat, m-am ascuns în colţul meu de lume, am devenit angajat cu normă întreaga într-o corporaţie, am învăţat să analizez cifre şi să citesc printre rânduri. Numai că pasiunile vechi nu se uită uşor. Şi sunt unele idei care ţi se întorc repetitiv în minte, pentru a îţi aduce aminte că eşti dator să încerci să le pui în practică. Am re-început să citesc articole. Să urmăresc ce se întâmpla pe piaţă din România (şi nu numai) în zona dezvoltării unei practici sociale afiliată celei economice. Într-un fel, am urmărit ca observator obiectiv schimbările de mentalitate, de paradigmă, încercarea de a trece de dimensiunea simplistă cu care a fost (prea) multă vreme asociata RSC-ul în România.

Azi pot spune zâmbind că da, RSC-ul este un instrument de marketing si ce daca?. Sa fim realişti un pic: etica aplicată în genere (incluzând, dar fără a se reduce la RSC) este un mod de lucru care promovează anumite practici considerate moral bune ce au drept scop creşterea profitului companiei. Pentru că niciun SRL/ SA/ PFA nu va lucra exclusiv pentru ceilalţi, pentru că esenţa supravieturii lui este profitul.

Şi să coboram pe pământ, să vedem că dincolo de imagine, loialitatea angajaţilor şi/sau cumpărătorilor şi credibilitate, politicile de responsabilitate socială implementate corect, cu planuri de dezvoltare pe termen lung şi cu impact dublu (social şi economic) sunt cele care în timp creează comunităţi, oferă creşteri financiare în zone slab dezvoltate, şi dau o mâna de ajutor mediului acolo unde statul poate fi depăşit de situaţie. Astăzi, responsabilitatea socială corporatistă nu se mai rezumă la a plantă trei copaci sau a sponsoriză o casa de copii o dată pe an (ambele activităţi fiind, de altfel, importante în felul lor), ci la planuri pe termen lung, comunităţi şi departamente întregi care oferă soluţii.

Cu aceste gânduri voi fi prezenta vineri, în cea de-a doua zi a European CSR Lessons, la Biblioteca Naţională. La cum e structurat programul, cred că va voi povesti cel puţin o săptămână despre ceea ce învăţ acolo. Pentru că, uneori, când vrei să treci din postura de observator în cea de practician, e nevoie să o iei de la început cu învăţatul. Aşa că plec fără prejudecăţi, fără idei fixe şi doar un un bagaj teoretic suficient cât să nu fiu depăşită de un discurs tematic.

Ceea ce nu înseamnă că nu am aşteptări. Mă aştept la studii de caz interesante, sunt curioasă fără doar şi poate de rezultatul dezabaterii cu privire la politicile publice de CSR, vreau să văd oameni dincolo de business. Bineînţeles, le voi împărţi cu voi, aşa cum le voi vedea şi auzi.

Dacă aveţi întrebări pentru dezbateri sau pentru oamenii prezenţi acolo în cea de-a doua zi, lăsaţi un comentariu. Promit să fac tot posibilul să va răspund la ele.

Detalii despre eveniment, program, vorbitori gasiti aici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s