O casă pentru cinci – primii pași în lumea indiferenței

Vă povesteam acum vreo două zile despre cinci copii care au rămas singuri în casă, pentru că ai lor părinți sunt arestați de mai bine de două săptămâni (și nu ies de acolo azi-mâine). Eram îngrijorată de ceea ce se va întâmpla cu ei și am început să mă interesez cum îi pot ajuta. Sau cine îi poate ajuta.

Am primit câteva adresa de email, câteva numere de telefon, dar eram cu mâinile legate pentru că nu avem un răspuns din partea Primăriei Brazi. Iar de la cei de la SOS Satele Copiilor (mulțumesc celor două Simone care m-au ajutat – Simona Titică și Simona Marica) mi s-a explicat clar că – pentru a se putea face orice tip de demers – e nevoie de o anchetă socială prealabilă. Așa că am luat adresele de pe pagina primăriei și m-am pus pe trimis mailuri. Ieri am încercat să și sun, dar fie numărul nu merge, fie e pus doar să fie pe site, nu s-a obosit nimeni să-mi răspundă. Sau poate se închide programul la 12 jumătate, că eram în pauza de masă când am sunat.

Așa că azi l-am sunat pe tata, știind că are drum pe la bunici, și l-am trimis o fugă și până acolo. Am aflat că doamna de la asistență socială l-a întâmpinat cu o atitudine nu foarte prietenoasă, și-a schimbat-o automat atunci când i-a explicat că sunt mai mulți oameni interesați de soarta copiilor. O întreb pe mailuri, îmi spune că nu le-a primit (le-am trimis de pe trei adrese diferite, ceea ce îmi demonstrează că adresele fie sunt puse doar ca să dea bine, fie nu bagă nimeni de seamă ce se scrie pe ele). O întreb de copii. Și îi spun că vreau să știu mai multe despre ei, eventual ce vârstă exact are fiecare (știu niște oameni dispuși să le doneze niște haine sau rechizite), și cum se descurcă zilele acestea.

Și…șoc. Citez: știiiiiți, nu știm prea multe despre caz. Că a fost bunicul pe la primărie și că îl așteptau să depună nu-știu-ce sesizare. Dar nu a mai apărut. Că mama ar fi trebuit să iasă din arest câteva zile, să regleze situația copiilor, dar nu s-a întâmplat asta. Că, la urma urmei, copiii nu stau singuri în curte (apoi, da – vă spun eu că stau cu un bunic alcoolic și cu un unchi căruia nu-i pasă de ei, iar de mâncare primesc din mila altora de le sunt vecini). Că rolul asistentului social e să consilieze toată familia extinsă, să vadă dacă nu există cineva care să îi ia în îngrijire (dar până acum nu s-a ocupat nimeni de asta, e concluzia mea firească). Punctul apoteotic a fost atunci când mi-a spus că știe că a fost și-un scandal la ei în curte, cu amenințări și alte cele, atunci când niște oameni au venit să recupereze bani de lemne de la părinții copiilor. Părinții care sunt în arest. Și atunci m-am bucurat că era doar o convorbire telefonică, pentru că așa i-aș fi dat o palmă să se trezească puțin.

Ea știa toate aceste lucruri. Cu toate acestea, a stat confortabil în biroul ei, plătită din banii unora ca mine, așteptând ca situația să se rezolve din senin. Pot înțelege faptul că e depășită de situație, pentru că un asemenea caz nu a mai fost pe acolo. Dar de-aia există direcții județene la care poți apela. M-a frapat și indignat indiferența. Faptul că știa toate aceste lucruri, dar nu s-a obosit să meargă până acolo să vadă ce se întâmplă. Sau să trimită pe cineva. Nu sunt două zile de când a început nebunia, sunt aproape 3 săptămâni. Și vorbim de cinci copii. Nu de cinci animale. Cinci copii a căror singură vină e că sunt născuți în familia care nu trebuie. Dar până la urmă, asta nu fost alegerea lor.

Nu pot să înțeleg cum eu am reușit că în două zile și trei telefoane să aflu mai multe decât știa ea (și poate reușeam mai multe, dar a făcut toate aceste lucruri printre picături). Și mai ales mă întreb cum de nu i-a trecut prin cap până acum că, îi place sau nu, copiii aceștia sunt o parte din responsabilitatea ei. Îmi e clar că nu e un caz ușor și că pentru cineva obișnuit să învârtă niște hârtii dintr-un dosar în altul poate fi incomod.

Am apreciat faptul că mi-a vorbit deschis și mi-a spus tot ceea ce știa și că mi-a răspuns la un alt mail trimis. Precum și faptul că mi-a lăsat un număr de telefon de contact. Dar toată discuția mi-a lăsat un gust amar. Ideea că un om responsabil de asistență socială și protecția copilului poate fi atât de nepăsător. Asta în timp ce o comunitate a făcut colecte și a cumpărat mâncare, pe care o vecină le-o duce în rații, ca să nu le fie furată. Și mă întreb cum poți dormi liniștit când ești responsabil pentru niște vieți în plină formare, și vorbești despre ei de parcă fac parte dintr-un film.

Mi s-au promis niște răspunsuri. După discuția de azi, mi-am promis personal niște răspunsuri și mai ales niște soluții. Pentru că indiferența, în asemenea cazuri, este o boală cronică ce se vindecă prin aducerea celor afectați cu picioarele pe pământ.

PS: vă mulțumesc tuturor celor care ați dat povestea mai departe, mi-ați oferit adrese și/sau numere de telefon și ați susținut, alături de mine, că un copil nu trebuie să plătească pentru greșelile părinților

5 gânduri despre &8222;O casă pentru cinci – primii pași în lumea indiferenței&8221;

  1. Oana, nici dacă era vorba de cinci animale nu e scuzabilă atitudinea ei.😦 Din nefericire, prea multe poziții cheie sunt ocupate de oameni care nu așteaptă decât ora să meargă acasă, că începe telenovela preferată sau circul în direct.
    Nu știu cu ce te pot ajuta concret, dar dacă ai vreo idee, te rog să-mi spui. Poate ai aflat între timp vârstele copiilor, să le facem niște mici bucurii, că de tristeți cred că le e plin podul…
    Salut inițiativa ta.

    • Da, sunt de acord ca asa se intampla in tara asta si ca sunt nenumarate cazuri de acest gen. Doar ca pe copiii acestia ii cunosc si ma gandesc ca daca ei nu se ocupa, le pot da un impuls sa o faca. Nu mai caut motive pentru ca s-a ajuns aici, ci doar solutii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s