E senin afară. Trei pui de lalea se odihnesc cuminți pe un pervaz, lângă o diplomă galbenă (vă spun mai încolo ce-i cu ea). Aș mai fi dormit un pic. Chiar un pic mai mult. Doar că vecinii mei s-au gândit că ora 8 e o oră bună de recondiționat casa. Așa că m-am trezit având senzația clară că mă bormașina ce găurește tacticos peretele de lângă camera mea îmi va ajunge în cap, fără preaviz. Evident, în 30 de secunde după ce am făcut ochi am început să fredonez Balada pentru bormașină a lui Make. Și acum vă scriu în timp ce îmi beau cafeaua alături de pereți dărâmați, bormașini și alte cele. E o dimineață aproape romantică 🙂
Revenind la diploma galbenă. Am fost aseară la Gala de premiere a Spring Super Blog 2013. Am tot zis că o să scriu despre părerile despre concurs, o dată ce se afișează clasamentul. Între timp, o parte din idei s-au diluat, altele s-au impregnat puțin mai tare în mintea-mi creață. A fost prima participare, nu promit că și ultima la un concurs de genul acesta. Când m-am înscris îmi propusesem să scriu povești – așa cum o fac de obicei – doar că știam că acum vor fi cu temă dată de sponsori. La final, am fost pe locul 4 și sunt mulțumită cu el. Pentru că am perceput totul ca un exercițiu personal, dar la care am avut avantajul unui feed-back. Și e un exercițiu pe care îl recomand, atunci când ai impresia că ești în pană de idei, că te-ai plafonat sau nu mai ai încredere în capacitățile tale creative. Mi-am demonstrat că pot bate câmpii cu grație, dar la obiect, în cele 14 probe și nu am cumulat penalizări. Acum, ce-i drept, abia aștept să primesc produsele Farmec (că oricum sunt peste tot în baia mea 🙂 ) și să-mi comand cărți de la Nemira. Evident, voucher-ul câștigat de la Jolidon mă bucură și el 🙂
Revenind la Gală. Loc de premii, karaoke și povești și gazdă super-primitoare a fost RSS Pub. Le-am promis că o să mai trec pe acolo, îmi place că e departe de agitația din Centrul Vechi, e undeva la mijloc între drumul de la job spre casă, și are terasă simpatică. Despre care Victor spune că o va face și mai simpatică. Și are un mare plus: și anume oamenii de la bar. Știți voi, ăia care uneori au o față atât de acră, încât îți vine să le arunci cu ceva în cap și juri că nu mai calci prin locul acela, oricât de bună ar fi cafeaua. Ei bine, la RSS oamenii sunt simpatici și zâmbitori. Plus că au și o Oana, berbec, prin zonă. Super plus 🙂
Senzația din primele 10 minute după Gală a fost un pic ciudată. Au plecat o parte din cei care veniseră, cei care mai erau în zonă se cunoșteau de la ediția anterioară și se bucurau de re-vedere. Noroc că-s eu simpatică (sau ei? 🙂 ), și m-au adoptat, așa că – după ce am ajuns printre ultimii la premiere – am și plecat printre ultimii de la petrecerea de după. Într-o ordine total aleatoare, aseară am stat la povești cu următorii (nu sunt singurii care au fost prezenți, dar nici măcar eu nu pot vorbi cu toată lumea în același timp 🙂 ): Andrei, Emil (dacă dați vreodată de el, să NU-l rugați să cânte la karaoke, oricum o va face 🙂 ), Luciana și Otilia (știu că una-i olteancă și alta moldoveancă, dar eu le-am cunoscut la pachet și au în comun faptul că zâmbesc mult. Cred că de-asta ne-am înțeles bine), Daniel (craiovean plin de energie), Eglantina (care pictează frumos, are rochii șui făcute de ea și pare tipul de om determinat să dărâme munții), Mădălina (ea a reușit să ajungă chiar mai târziu decât mine, și am apreciat faptul că a avut curajul să se înscrie în concurs când mai era doar o săptămână până la finalizarea lui, doar de dragul provocării, și fără să ia în calcul penalizările) și Radu (ardelean simpatic tare, clar omul cel mai talentat când a venit vorba de karaoke, m-a lăsat să mă joc cu el pe o piesă ce mi-e dragă și nu a ieșit tocmai rău 🙂 )
A fost destul de cald să stăm la terasă de la un punct încolo. Și a fost bine. Ajunsesem hotărâtă să plec pe la 7-8. Am ajuns acasă ceva mai târziu. Motiv pentru care, duminică, ora 8 speram să visez fluturi și mări. Dar bormașina a câștigat lupta, între timp s-a făcut aproape 10, cafeaua e pe terminate. Și chiar dacă pe blog nu scriu despre mâncare, ea nu crește în frigider și ar fi cazul să mă plimb spre piață. Cred că acolo e ceva mai liniște.
Să aveți o duminică de vis, spun! Fără zgomote inutile, pe cât posibil.
Vecinii se bazau ca la ora aia lumea era la biserica, la slujba :). Imi place vaza de la ikea 🙂
As prefera sa mearga ei la biserica 🙂
A propos de cine pe cine a adoptat – eu trebuie sa iti multumesc tie :-). Ca daca nu erai tu sa zici prima ceva – eu si acuma stateam ca mutu’ in coltul ala 🙂 🙂 Cit despre cintat – de data asta eu te-am iubit mai mult 😛 si sper sa mai apucam niste episoade de astea si cu alta ocazie; si poate si mai organizat…
In rest…eu mi-s pe tren spre casa (desi trebuia sa plec doar deseara…) si astept sa prind momentul sa scriu si eu despre intimplarile serii trectue 🙂
Te pup si sa ne-auzim, vedem si citim cu bine.
Drum bun 🙂 Pana ne mai re-vedem facem un karaoke prin telefon, via RSS Pub :))
Facem mamic, cum nu? 🙂
Sa inteleg ca te-ai simtit bine. Daca mai vrei karaoke vino vinerea in RSS. E aproape in fiecare vineri. Spre norocul oamenilor nu chiar in fiecare vineri cant, da na. Cand sunt p-acolo nu pot sta pe bara 🙂
Salutari 🙂
Da, chiar m-am simtit bine 🙂 Faza cu joaca de-a cantatul a fost distractiva tocmai pentru ca eram putini si asa..intre prieteni 🙂 Dar eu zic ca ne mai vedem pe terasa la RSS vara asta 🙂
Atentie cu ce-ti doresti ca s-ar putea sa ti se intample!
A propos de bara, sper sa nu-ti treaca prin cap sa faci un dans la bara, Emilentule :))) In rest cu cantatul e OK, ca asa prinde toata lumea curaj sa cante 🙂 Spor!
Felicitări și o duminica faină!
Multumesc frumos. Si o duminica frumoasa si tie 🙂
Ma bucur ca te-am cunoscut! Mai am o inregistrare cu aluna patrata, dar n-am apucat s-o urc pe youtube. Dar am pus una in care tu si Radu chiar cantati 🙂 Spor!
Si eu ma bucur de cunostinta 🙂
Multumim, Oana! Si noi ne-am simtit tare bine in compania ta, atat pe timpul concursului, cat si la gala de sambata. Desi „gala” suna cam pompos pentru un eveniment relaxat intre prieteni mai vechi si mai noi 🙂 Sa ne mai vedem la RSS Pub si sa ne mai canti! Se vede ca n-ai talent doar la scris, ci si la karaoke 🙂
Cred ca raman la scris. Ma prinde mai bine statul in spatele calculatorului 🙂 Oricum, m-am simtit bine si va multumesc pentru asta
Eu sunt olteanca! :* :))
Stiu, tu 🙂 Si daca uitam, imi aducea aminte super-duetul tau cu Emil :))
[…] Emil, Daniel, Radu Cindrea, care este exact omul vesel şi original care mă aşteptam să fie, Oana Duma( o dulceaţă ca sarea din bucate!), Otilia, desigur, Raluca şi prietenul ei. Mădălina a ajuns […]
Oana, sa ne chemi si pe noi cand mai planifici un duet live cu Radu, fiindca a iesit super! Bravo!
PS. Treaba cu bormasina este sensibila 🙂 Imi povestea administratorul ca toti vecinii se plangeau, pe rand, fara nicio exceptie: „Domnule, am facut si eu renovari, dar nu in halul asta!” Probabil ca suntem subiectivi provind zgomotul pe care-l fac altii 🙂
Eu stiu sigur ca nu fac renovari la 8, duminica. In primul rand ca stau in chirie, si nu prea pot modifica locul 🙂 Si-n al doilea rand, pentru ca e singura zi cand pot profita de lenevit pana la 10 🙂
[…] 5. Oana Duma […]