Vremea aceea

Vezi tu, e vremea aceea. Când florile albe ți se așează pe degete și te îmbracă în albastru. 

Mi-au răsărit din senin niște fluturi în stomac. Dar nu ți-i spun, de frică să nu dispară sau să ai pretenția să ți-i returnez. 

Cafeaua fierbe în ibric roșu, pe masă sunt două căni. Una în așteptare. 

Insomniile ți se așează confortabil între coaste și le țeși în formă de pânză de vis. În fiecare dimineață mă hrănesc cu soare și le uit pe noptieră, așteptând cuminte. Le adun apoi, la final de săptămână, le împachetez în cutii pătrate și ți le trimit prin curier. În curând, o să te lovești de ele prin fiecare colț de casă și o să mă suni să-mi ceri să le iau înapoi. Atunci se va naște o poveste cu nopți albe.

Din picioare îți cresc frunze. Uneori aripi. Și pleacă prin lume. Sau cel puțin se pregătesc să o facă.

E vremea aceea din an când, la apus, florile ei și melcii mei cu urme de nisip stau de vorbă pe un pervaz și prevestesc o vară fierbinte. Totul sub privirea atentă a unui con ce poartă în el amintirea din altă vreme.

Fotografie0669

 

 

Un gând despre &8222;Vremea aceea&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s