Vara asta…

Visezi la plajă. La plimbări nesfârșite prin mai știu eu ce oraș celebru. Unul în care musai ajungi cu avionul. Și te plângi de plictiseala derizorie din țara asta, pentru că așa ți-a intrat în obișnuință. Ai vizitat cetatea Carolina de la Alba? Te-ai pierdut pe străzile din Sibiu? Când ai vizitat ultima oara Clujul? Și mai ales când ți-ai făcut timp să te bucuri de oameni, mai mult decât de locuri. De un spectacol real, mai mult decât de cel pe care îl imprimi în memoria aparatului foto?

Uite unde aș merge eu vara asta. Poate îți vine vreo idee 🙂

Aș începe prin mai, pe la mijloc așa, cu Festivalul de Jazz de la Alba Iulia. Pentru că poate așa văd și eu Cetatea pe soare, și pentru că îmi e dor de poezia complicată, de starea de descifrare, de plăcerea de a căuta informații când vine vorba de jazz. M-aș îndrepta apoi spre Cluj, să prind măcar vreo 3-4 zile de TIFF. Să mă îndop de filme, până simt că explodez de atât stat pe scaun, și apoi să mă plimb pe străzile acelea care mereu îmi dau starea de acasă. Poate să văd niște oameni dragi, că așa se întâmplă la drumuri lungi.

Aș poposi un pic prin Sibiu, imediat după. Cel puțin 4 zile. Vezi tu, anul acesta Festivalul de teatru de acolo împlinește 20 de ani. Și eu îmi doresc să ajung să mă bucur de un spectacol în Piața Mare de cel puțin 5. Așa că m-aș opri să îi urez Mulți ani înainte. Și apoi aș fugi printre spectacole, între sală și aer liber și m-aș îmbăta de vocile tuturor acelor oameni veniți de prin toată lumea în orașul acesta ce mi-e drag.

Finalul de iunie m-ar prinde între tradiții rupte din legende, pentru că m-aș duce la Festivalul Cetăților Dacice de la Cricău. Și-apoi, cu frate-meu bine înfipt în scaunul din dreapta, m-aș îndrepta spre Școala lui Gerula. M-aș rupe de tot și toate pentru câte zile în natură și în prejma unor Oameni pentru care Pământul e esență de viață.

Așa aș ajunge la Gărâna cu bateriile încărcate și gata de infuzie de muzică bună și aer curat. În august, când toată lumea va fugi din București, aș sta cuminte acasă. Pentru a decanta totul. Și aș da o fugă din când în când până la Alexandria să mă bucur de tineri care fac teatru la Ideo Ideis.

Știu de pe acum că povestea de mai sus e un vis. Dar mai știu că o parte din el va deveni realitate. Pentru că anul acesta va fi anul plimbărilor cu sens. Ceea ce vă doresc și vouă 🙂

(sursă foto)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s