dimineața cuvintelor pierdute

dimineață. bună dimineața. oare? îmi doream un somn din ăla prelungit până spre prânz, cu miros de cafea în nări și ochi mijiți spre lumină. în timpul săptămânii mă trezesc la 7 cu un efort ce-mi pare eroic în unele zile. azi sunt trează de la 6. pur și simplu. afară e o ceață deasă în care m-aș pierde. visele nu sunt numai atunci când visezi în somn ci atunci când ochii ți se plimbă suav și fără scop într-un abis de posibilități.

azi e ziua ta. nici nu știu sigur dacă îți mai aduci aminte de mine, așa cum eram atunci când mă îndrăgeai nebunește. iar eu consideram că așa trebuie să fie și am plecat. era prea liniște lângă tine, toate s-ar fi putut așeza cuminți, iar noi ne-am fi ținut de mâini ca două păpuși de porțelan. lucrate cu migală și fără niciun fel de tresărire. uneori, mă gândesc la tine cu drag, ca la o amintire nu foarte bine conturată. de cele mai multe ori, nici măcar nu îmi aduc aminte că exiști. nu sunt încă sigură dacă ar trebui să-mi pară bine sau rău. cred că nu contează prea tare, atât timp cât nu ne conștientizăm existențele reciproce.

am început să construiesc cercei și brățări. încă nu știu ce să fac cu ele, le port cu mine ca un fel de mărturie a faptului că îmi umplu timpul. cel în care nu sunt între pereții biroului sau între paginile albe alte jurnalelor. online sau nu. sunt drăguțe unele dintre ele. altele le-am vândut deja. râzi puțin, nu? eu, aia fără găuri în urechi și care de cele mai multe ori are drept unică brățară un ceas cu o curea roșie scorojită, fac jucării. e un mod de evadare. atunci când jurnalul devine doar un mod de refulare, fără posibilitatea de a te pierde. poate ți le arăt cândva. dacă ne întâlnim pe stradă, mă poți trage de mânecă, însă. geanta mea a devenit un stand de prezentare la plimbare.

nu mi-e dor. vreau doar cu un fel de nebunie ascunsă sub calmul unei fețe albe să vină primăvara. aia cu soare, nu doar cu câțiva ghiocei rătăciți aiurea într-un parc. te iubesc. nu am scris de mult asta. oare dacă o scriu pe o foaie o să ia foc? foaia, nu sintagma. m-aș duce înapoi la somn. poate când voi deschide ochii, cuvintele se vor fi pus în ordine iar visele se vor fi așezat iar în cuib de nori pufoși, nu printre cețuri matinale.

bună dimineața.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s