vis versus mască

Ne mințim ca să nu ne pierdem puterea de o lua de la capăt. Ne punem măști peste măști, uneori din timiditate, alteori de teamă. De foarte multe ori pentru că alegem ce trebuie în loc de ceea ce vrem. Și ne prefacem să suntem fericiți și mulțumiți în alegerile astea proaste, de parcă cei de lângă noi nu ar putea citi printre rânduri. Vrem să credem și pentru a face astea încercăm să-i convingem pe cei lângă noi să ne creadă.

Goi, în fața oglinzii, știm de fapt că niciuna din consecințele minciunilor noastre nu rămâne fără răspuns. Și mai știm că nu are rost să ne plângem de un neprevăzut pe care îl bănuim adânc înfipt în inimile noastre. Ne îmbrăcăm în constrângeri diverse, vorbim ore în șir despre nimic și – cu toate acestea – nu putem răspunde la întrebarea cine ești? 

Când totul e atât de simplu încât orice copil ar putea ghici. Suntem zilnic măști a ceea ce am dori să fim. Uneori, de dragul jocului, lăsăm măștile să cadă și ne pierdem într-o seară albă și un joc de-a ghicitul. Și credem minciuna de lângă noi de parcă ar fi reală, doar pentru a o putea îmbrățișa cu inima deschisă. Cam atunci se întâmplă dimineți cu soare.

Urâm minciuna cu tărie și principial. Dincolo de asta, o acceptăm atât de des în jurul nostru, încât a devenit sursă de hrană afectivă. Și la finalul zilei rămâi să te întrebi dacă e mai bine să te hrănești cu iluzii și vise sau cu măști. Mai ales atunci când visele necesită așteptare și muncă, iar măștile ne fac atât de des să zâmbim.

Anunțuri

Un gând despre &8222;vis versus mască&8221;

  1. „Tot ceea ce nu e ridicol e caduc…ridicolul e o formula lansata de oameni contra sinceritatii. Nu exista act uman sincer care sa nu fie ridicol. Dragostea nu este ridicola decat pentru o a treia persoana. Celelalte mari sinceritati sunt ridicole chiar pentru persoana a doua. Ma uit in jurul meu si sincer vorbind, nu gasesc nimic de invatat decat de la oameni si de la autori ridicoli. Ei singuri sunt sinceri, ei singuri mi se dezvaluiesc fara reticenta. Ei singuri sunt vii.

    Ridicolul singur merita sa fie imitat. Caci numai imitand ridicolul imitam viata; deoarece acolo se ascunde sinceritatea ei deplina, iar nu ideile si conventiile ei – care sunt aspecte ale mortii. Si moarte, slava domnului, gasim destula si in noi.”

    Am citat din „Invitatie la ridicol” a lui Mircea Eliade. Dar cati ii dau curs? doar foarte putini, razleti, si pe cale de disparitie.

    Desi pare sincer articolul tau, nu este ridicol. Prin urmare, este doar inceputul calatoriei spre tine insati, al peripetiilor constiintei. Sa ai drum bun, desi… toate sunt bune – caci toate la „Roma” duc – dar nici unul usor…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s