Despre critici. Și asumarea lor.

Cine a stat vreodată în preajma mea știe că nu mă împac prea bine dacă sunt criticată. Sau trebuie să mă cunoști destul de bine pentru a îmi putea spune ceva și să admit foarte ușor. Cu toate acestea, am pretenția de la mine ca după clasicele 30 de secunde de îmbufnare să mă gândesc la ceea ce mi-ai reproșat. De cele mai multe ori, îmi recunosc greșeala, mi-o asum, o repar cumva. Și dacă nu, poți fi sigur că am cel puțin 3 motive bine argumentate pentru care să cred că ceea ce spun/fac/scriu eu e mai bine.

Motivul e simplu și de bun simț și mă aștept (uneori cred că prea mult) ca și cei din jurul meu să-l respecte. Și anume nu pornesc de la premisa că orice formă de critică e făcută să distrugă, ci din contră. Dacă îmi ceri părerea, însemnă că vrei opinia mea, nu opinia ta oglindită în mine. Și dacă îți cer o părere, o fac pentru că te consider un om destul de important în ierarhia mea personală încât să-mi pese de ceea ce spui, să iau în calcul și – eventual – să iau măsuri.

Exemplu simplu: Dacă îți spun că rochia x i-ar sta mai bine unei tipe de 1.80 și 50 de kile, sau că nu te prinde culoarea roz-bombon, apoi…nu o fac din gelozie/invidie sau mai știu eu ce motiv perfid. În primul rând că eu mă simt destul de confortabil cu mine (cu toți cei 158 de cm și cele 50 de kilograme deținute), în al doilea rând pentru că mie îmi face mama rochii dacă plâng după ele. Model original 🙂

Ideea mea e că, atunci când cineva îmi cere o părere, eu presupun din start că ar vrea o părere sinceră. Nu să fie periat pe coadă, sau ridicat în slăvi. Am o amică care mă sună pentru că (citez) am nevoie de o palmă peste ochi. La mine arta subtilității e cam la gradul eleganței unui elefant în magazinul cu porțelanuri, și – dincolo de orice inconveniente mi-a adus asta de-a lungul timpului – rămân la  principiul că a avea altă părere decât celalalt, a avea puterea să i-o spui și, mai mult, să îndrepți un comportament pe care îl consideri greșit, e dovadă a faptului că îți pasă de omul ăla.

Asta pentru că eu cer păreri doar unor oamenii în a căror opinie, gândire și analiză am încredere. Și dacă părerile lor vin sub forma unor critici mi se pare un vot de încredere să le acord răgazul de a le analiza. Poate au sau nu dreptate. Dar nu o să le ignor niciodată, pentru simplul motiv că an învățat de-a lungul timpului că cei care te critică sunt, în general, oamenii care îți doresc cel mai mult binele.

Bineînțeles, aceste principii nu se aplică celor care sunt critici șefi din fragedă pruncie, cărora nimic/nimeni/nicicum nu le e îndeajuns de bine și nici celor care – sub masca ajutorului pe care ți-l oferă – au grijă să îți facă moralul franjuri. Cred că sunt cazuri izolate în viețile noastre, pe care putem să le tratăm cu aceeași obiectivitate cu care ar trebui să răspundem la întrebarea ce părere ai despre…?

Prefer o lume de critici – chiar și din acelea răutăcioase – decât una în care atitudinea să fie una de indiferență, că tot scrise de-alde Andrei Cismaru despre asta. De altfel voi recunoaște că postul de azi de o combinație între o situație de tipul celei cu rochia (numai că mult mai serioasă), o ideea încolțită când citeam postul despre miserupism și o migrenă teribilă care îmi face toate ideile la fel de elastice precum plastilina. Și la fel de greu de modelat 🙂

Dacă nu v-ați prins, ideea e că – dragii mei – faceți-vă vouă și mie un pustiu de bine și demonstrați că vă pasă oamenilor de lângă voi, atunci când ei vă cer părerea. Chiar dacă asta înseamnă ca uneori să îi tragi de mânecă, să le schimbi traseul unui vis sau să fiți acuzați de rea-voință.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s