Ritualuri de îngrijire a pielii – varianta din bucătărie

Ca orice domniță care se respectă am micile mele tabieturi de îngrijire, iar o dată cu mutarea în casa cu povești (adică de aproape doi ani de zile) mi-am creat unul nou. Presupune o după-amiază de weekend liberă și fără griji și multă concentrare asupra mea 🙂 Dacă Ana povestea acum câteva zile despre rutina ei zilnică de îngrijire a tenului, eu vă povestesc despre o rutină pe care mi-aș dori-o săptămânală, dar care – din motive de timp, evident – e cam o dată la două-trei săptămâni 🙂 Cu tips and tricks învățate de la mama-din-bucate, că tot de la ea am învățat despre beneficiile home SPA.

După cum spuneam, se iau la pachet câteva ore dintr-o după-amiază oarecare. Una în care să fie curat în casă, vasele spălate, rufele puse la locul lor, bărbatul trimis la bere cu băieții și eventualii copii trimiși la bunici pentru un prânz prelungit. Cum eu de ultimele două părți din propoziție nu am grijă, lucrurile se simplifică semnificativ 🙂

Toată povestea începe cu o curățare intensivă a tenului. Ideal, cu capul acoperit de un prosop, deasupra unui lighean în care eu pun de obicei lavandă, mentă și ceai verde. Adică ceaiuri pe care le dețin în bucătărie. Curățarea eu o fac cu zaț de cafea (sigur a mai rămas de la cafeaua aia pe care o bei în cinci ore în weekend) sau cu frunze de ceai verde. Ca să fie povestea completă, se aruncă pe față o mască hrănitoare. La mine ea e formată pe timpul iernii din pudră de argilă (eu am pliculețe de la Farmec și le recomand cu drag)+suc de portocale+emulsie cu lăptișor de matcă (tot de la Farmec). Dacă am fața obosită rău, variez cu ulei de măsline+miere+pudră de argilă. Vara renunț la emulsie/ulei că nu mai e cazul.

Pentru cine suportă băile prelungile abundente în spumă, e momentul pentru una. Eu nu mă înțeleg prea bine cu ele, dar tot zac vreo zece minute în apă caldă în care s-au strecurat picături de uleiuri esențiale. Acestea variază după starea vremii și a subsemnatei, în top 3 numărându-se cel de portocale, de mentă și de levănțică.

Și pentru că (tot de la mama) am învățat că mâinile sunt carte de vizită, îmi iau timp să le bag și pe ele în seamă, ceva mai mult decât o fac de obicei. După baia binefăcătoare de mai devreme, le curăț de orice urmă de lac ar mai putea avea pe ele. Apoi, cu niște suc de lămâie și vreo două trei-picături de ulei de măsline puse pe un șervețel demachiant, îmi dau pe unghii. Am citit undeva că le-ar prinde  bine. Tot ulei de măsline folosesc și pe post de cremă de mâini, și închei toată povestea cu mâinile atent pitite în o pereche de mănuși de bumbac. Pentru vreo oră, că mai mult nu rezist.

Ritualul se încheie cu o cană de ceai cald și aromat pe noptieră și o carte bună de savurat înainte de a fugi, cu pași repezi, spre o lume de vise. Mie îmi ia vreo 2-3 ore să trec prin toți pașii de mai sus, dar de fiecare dată mă simt extrem de bine. E timpul meu pentru mine și cred sincer că, dincolo de rolul pe care îl joacă toți pașii de mai sus în a te face să te simți bine, și efectul psihologic e unul de minune.

No, voi ce aveți prin bucătărie și folosiți pe post de cosmetice?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s